Ученица художественной школы из Бузэу нарисовала портрет итальянского актора Рикардо Скамарцио и получила от него автограф

A lucrat zece ore la portretul lui Riccardo Scamarcio, iar câteva ore mai târziu i l-a înmânat chiar actorului, rugându-l să-i lase un autograf pe desen. Este vorba despre Alexandra Elena Barbu, elevă în clasa a XII-a la Liceul de Arte „Margareta Sterian”, voluntară la Buzău International Arts Festival (BIAF), care l-a desenat pe actorul italian înainte de întâlnirea acestuia cu publicul. Scamarcio a fost surprins și amuzat de gest. Pentru Alexandra, portretul la care a muncit zece ore a devenit astfel și amintirea unei întâlniri pe care nu o va uita. Voluntariatul la BIAF i-a adus Alexandrei multe experiențe frumoase. Ea a văzut festivalul nu doar din perspectiva publicului, ci și din culise. A descoperit oamenii care fac posibil un eveniment de asemenea amploare, agitația dinaintea întâlnirilor cu invitații și, mai ales, satisfacția de a vedea că munca tuturor se transformă, la final, în bucuria celor care vin la festival. Întâlnirea cu Riccardo Scamarcio a adăugat însă ceva personal acestei experiențe. Portretul pe care îl desenase după câteva ore bune de muncă a devenit suport pentru autograful actorului, care a fost plăcut surprins de gest. „A venit Riccardo Scamarcio la întâlnirea cu publicul. I-am făcut un desen și l-am rugat să-mi dea un autograf pe el. S-a amuzat și a fost plăcut surprins. Era multă lume care voia să facă poze cu acesta”, povestește Alexandra. Premiul I și emoțiile unui concurs național Pentru o elevă aflată în ultimul an de liceu, scena de la BIAF spune mai mult decât pare la prima vedere. Alexandra își petrece o bună parte din timp desenând, studiind, lucrând la proiecte și încercând tehnici noi. Iar în primăvara acestui an, cu multă emoție – pentru că se temea că nu va fi suficient de bună – a obținut locul I la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Istoria Artei și Arhitectură, la Design vestimentar. Performanța a venit după ce Raluca Trufin, diriginta și profesoara sa, a convins-o să participe. Alexandra ezita. Se temea că lucrarea ei nu se va ridica la nivelul celorlalți concurenți. Când a ieșit din sala de concurs, nici măcar nu se gândea la un premiu. „Când am ieșit din sală, am spus că am făcut ceva, dar că nu se compară cu ce au făcut ceilalți. Doamna dirigintă mi-a spus că este OK și că este o experiență și pot încerca din nou anul următor”. De la jocurile din copilărie la designul vestimentar În spatele premiului se află însă un drum care a început cu mult înainte de liceu. Alexandra avea șapte sau opt ani când a descoperit caietele „Top modele”, în care trebuia să creeze haine pentru personajele desenate. De acolo a apărut fascinația pentru ideea de a inventa propriile ținute. Acasă, mama ei, croitoreasă, avea materiale pe care fetița le transforma în costume improvizate. „Le împătuream în jurul meu și defilam prin casă”, spune ea. Mai târziu, joaca s-a mutat în atelier. La liceu a realizat două proiecte de design vestimentar, primul din hârtie, iar la cel de-al doilea a folosit pentru prima dată o mașină de cusut. Acum lucrează cu materiale și își dorește ca, într-o zi, să își deschidă propria firmă. Rezultatele au început să apară treptat. În clasa a X-a a avut o lucrare premiată la grafică, un portret al lui Ayrton Senna. Au urmat și alte premii la design vestimentar și grafică. La Sibiu, a obținut premiul III la design vestimentar, la Concursul Național de Arte Plastice „Hans Hermann”; a obținut și un premiul III la secțiunea grafică, la Concursul Național de Arte „Margareta Sterian”, sub îndrumarea profesorului Răzvan Mihalcea. La un concurs de la Arad a obținut și un premiu special sub coordonarea profesoarei Raluca Trufin. La secțiunea „Modă” a Concursului Național de Arte „Margareta Sterian” a obținut premiul I, tot sub coordonarea profesoarei Raluca Trufin. A urmat premiul I la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artei, la secțiunea Design vestimentar, coordonată, de asemenea, de profesoara Raluca Trufin. Alexandra spune că nu toate lucrările i-au ieșit bine din prima. Important a fost că fiecare concurs i-a dat ocazia să vadă ce poate îmbunătăți, iar rezultatele au început să apară. Anul acesta, în schimb, designul vestimentar a devenit o preocupare serioasă. Premiul I de la olimpiadă a venit într-un moment în care Alexandra își pregătește și următorul pas: facultatea. Cu gândul la Cluj și, mai departe, la Italia A fost la București și la Iași, la zilele porților deschise. La Iași este deja admisă, iar pentru UNArte mai are de trecut o probă eliminatorie și de prezentat portofoliul. Gândul ei merge însă spre Cluj, unde vede un mediu potrivit pentru ceea ce vrea să facă mai departe și, eventual, o oportunitate de a ajunge în Italia prin Erasmus. „În principiu, mă interesează să merg la Cluj”, mărturisește Alexandra. Pentru ultimul an de liceu și-a ales și o provocare pe măsura planurilor sale. La atestat lucrează pe tema impresionismului, studiază Van Gogh și Monet și face schițe sub îndrumarea profesoarei Raluca Trufin. Desenează, coase și își construiește portofoliul, încercând să nu trateze niciuna dintre aceste activități ca pe o simplă etapă obligatorie înaintea facultății. Voluntariatul completează acest parcurs. Alexandra a participat la realizarea unei replici a fildeșului de mamut sub îndrumarea profesorului Ciprian Dominoschi, a fost voluntar al Asociației Societatea Exploratorilor și Călătorilor, ambasador antibullying în proiectul „Școli fără bullying” și a luat parte la workshopuri și ateliere creative. La BIAF a mai descoperit ceva: că există și o artă a lucrurilor făcute pentru ceilalți. Poate că aceasta este și explicația pentru care un autograf pe un desen de zece ore de muncă are, pentru Alexandra, o valoare aparte. Lucrarea a început acasă, la masa de lucru, și s-a încheiat într-o sală plină, la o întâlnire cu un actor pe care îl desenase. Între cele două momente stau însă anii de școală, concursurile, emoțiile, voluntariatul și dorința de a merge mai departe. De la caietele cu modele de la șapte ani până la premiul I de la națională, traseul Alexandrei nu seamănă încă a carieră — și poate că nici nu trebuie. Este, mai degrabă, perioada în care își verifică mâna, ideile și curajul. Iar dacă planurile ei se confirmă, următoarea pagină a poveștii va fi scrisă la Cluj, cu gândul la Italia și la o profesie în care hainele nu vor mai fi doar desenate pe hârtie, ci vor începe să capete formă.