Вдова из-за границы лишилась пенсии из-за бюрократических барьеров и действий сына в Румынии

La vârsta la care ar fi trebuit să își plângă soțul în liniște, doamna Irina se vede prinsă într-un coșmar: a fost nevoită să fugă din țară de teama propriului fiu, iar acum statul român o poartă pe drumuri virtuale, refuzându-i dreptul la pensia de urmaș a soțului care a cotizat peste 35 de ani. În era în care autoritățile laudă „Platformele Digitale pentru România”, realitatea din teritoriu lasă bătrânii fără singurul lor mijloc de subzistență. Redăm mai jos, integral, scrisoarea plină de durere trimisă de doamna Irina pe adresa redacției noastre: „O chestiune simplă s-a transformat într-o știință a rachetelor!” „Bună seara! Dragă Redacție, Sunt o doamnă în etate… căreia de 8 luni de zile îi este luată pensia de urmaș prin amânare… Ce vreau să zic cu această amânare?! Un lucru care ar fi trebuit să fie f. simplu s-a transformat într-o «enigmă» de nerezolvat! Se lucrează la Platforme Digitale pentru România… prin primării samd… dar pentru pensia de urmaș se așteaptă cu lunile, sper nu ani Pe scurt: 1 Soțul a trecut la cele veșnice în urmă cu 8 luni. 2 Eu și fiica nu am fost și nu suntem în țară. Am plecat cu puțin înainte de a avea loc nefericitul eveniment… adică o programare pentru o operație de cataractă la 84 [de ani]. Se înțelege că omul nu și-a dorit-o niciodată din moment ce ajunsese la 84 și nu o făcuse! Mai logic decât atât… nici că se mai poate comenta! Cu toate acestea, «fiul», care nu-și merită numele, și-a bătut joc de noi… dar mai ales de soțul meu!…. Soțul nu mai este, iar eu (proprietară fiind) și fiica mea am fost înlăturate din apartament prin mijloace meschine…. ceea ce am și făcut… cu greu am putut scăpa din țară! Nu este vreo exagerare! Absolut deloc! Dar să revenim la pensie! 3 Am tot cerut în scris prin intermediul email-urilor care sunt pașii, cum să procedez… etc.. Nu mi se răspunde!!! Iar în alte ocazii mi se spun lucruri diferite! Ex: Să fac cerere în persoană… când eu nu sunt în țară! Să fac cerere prin email… o spun cei din teritoriu… dar cei din București îmi spun că numai prin «mandatar» sau în persoană! De multe ori nu-și dau nici numele, de nu știm cui trimitem acte sau cu cine discutăm! Concluzie: Este o «nebuloasă»… și este de neînchipuit cum o chestiune simplă… s-a transformat într-o știință a rachetelor!! Cum?! Chiar așa! Eu nu am luat niciodată vreo pensie… a mea… și aceea este o altă «durere»… Sincer… dar să trecem peste! Și nici vreun ajutor social… Nimic!! Am trăit din bugetul fiicei… care mai era și studentă…. acum 25+ ani și… până astăzi Soțul meu a cotizat peste 35 ani. A luat pensie aproape 20. Iar acești funcționari în loc să-mi ceară un minim de acte (buletin, certificat de căsătorie, cerere – de preferință «epoca modernă»… email… foto… etc.. certificat deces și cam atât… este Incredibil!! Îmi cer taloane de pensie și îmi spun «DACĂ mă calific»!! Păi ei nu-l pot identifica pe CNP… Nume… etc..? Când au sistat-o… cum l-au identificat?! Evident, a mers un fiu inconștient acolo… sau a trimis «mandatar» să facă un lucru de «Nimic». După ce că a planuit cu golanii / golancele să fiu dată afară din propriul apartament… m-a lăsat și fără pensie aproape! În loc să mă anunțe ce s-a întâmplat să putem depune cerere imediat… după cum se face, de altfel, m-a lăsat aproape așa… fără pensie!!! Când a instalat camere de supraveghere în apartamentul meu… știa unde să mă găsească… știa și mult mai multe… cum să pună toți vagabonzii să mă / ne urmărească și să ne facă toate lucrurile rele și chiar dincolo de imaginație pentru actele apartamentului (duplicate nemaiputând să facă… fiind achiziționat în ’91 și cumpărat prin Acril). Ca tot asculta toate conversațiile și trimitea după noi să ne ia și zilele!! Că era mai simplu! O bătrână… i-a venit rău… și «La revedere»!…. Sora… «las-o și pe ea că-i găsim noi și ei…» comentariile de rigoare și nu numai! Criminal de simplu! Vă rog ajutați-mă să iau și eu o pensie binemeritată și muncită de soțul meu! I-am fost soție bună! Am ținut la el! Din păcate s-a lăsat pe mâinile fiului… nici eu nu am știut că va merge atât de departe! L-a înnebunit… l-a adus în depresie… și l-a chinuit…. Dar soarta deja i-a arătat niște «semne»… și mă opresc! Este un individ cu probleme! Nu l-am educat așa… evident… dar am greșit că i-am oferit tot ce era mai bun și eu și tatăl și nu în ultimul rând am avut încredere în el! Trist! 10 ani ne-a mâncat creierii și banii că face facultate în București! Niciodată nu a terminat nimic din ce a început! A plecat într-un târziu pe vase… și și-a ținut tatăl în casă… unde venea mereu după fiecare contract! Drept mulțumire… i-a luat și zilele… la propriu, la figurat! Ne-a spus-o de multe ori… «Dacă aș trăi și eu atât»! Vă rog ajutați-mă cu pensia! Mulțumesc din suflet!! Irina” Solicităm clarificări oficiale Scrisoarea doamnei Irina nu reprezintă doar strigătul de disperare al unei mame trădate de propriul copil, ci expune o problemă sistemică gravă a instituțiilor din România. Lipsa de transparență a funcționarilor de la Casele de Pensii, răspunsurile contradictorii (unde unii funcționari acceptă documente prin e-mail, iar cei de la București cer exclusiv prezența fizică sau un mandatar) și refuzul de a-și decline identitatea transformă drepturile cetățenilor într-un calvar birocratic. Cum este posibil ca în anul 2026, o instituție a statului să nu poată identifica un pensionar decedat în baza CNP-ului și a numelui, solicitând „taloane fizice” unei văduve aflate peste hotare? De ce digitalizarea oferă doar blocaje în loc de soluții simple pentru românii din diaspora? Redacția noastră va transmite o solicitare oficială către Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) pentru a clarifica procedurile oficiale în cazul românilor din străinătate care solicită pensie de urmaș și pentru a cere o verificare a modului în care a fost gestionat cazul doamnei Irina. Dacă v-ați confruntat cu abuzuri similare din partea autorităților sau dacă doriți să transmiteți un mesaj de susținere pentru doamna Irina, vă așteptăm comentariile mai jos.