Святитель Иоанн Кронштадтский: как молитва и аскеза ведут к духовному возвышению

Sfinții Ioachim și Ana sunt părinții Maicii Domnului și bunicii după trup ai Mântuitorului. Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria – care a născut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfântului Ioan Botezătorul și pe Ana – cea care a născut-o pe Fecioara Maria. Lipsa copiilor ii făcea pe Ioachim și Ana sa fie priviți ca fiind blestemați, pentru ca în societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvântarea dumnezeiasca. După rugăciuni îndelungi, celor doi li s-a dăruit o prunca: Fecioara Maria. Sfântul Ioachim a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani, iar Sfânta Ana a murit în vârsta de 70 de ani, la doi ani după Sfântul Ioachim. Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. în anul 1749 ajunge în ținuturile Moldovei, viețuind în codrii Voronei timp de 25 de ani. Sfântul Onufrie a fost contemporan cu Sfântul Paisie de la Neamț. Manca doar o data în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui mar. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început sa se petreacă fapte minunate, care adevereau sfințenia sa. In iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine și l-a dat fiicei sale care era bolnava de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boala. în urma acestei minuni, domnitorul se întoarce la Vorona și poruncește sa se dezgroape osemintele lui Onufrie și sa fie așezate spre cinstire într-o racla în altarul bisericii Mânăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, Cuviosul Onufrie s-a arătat în vis starețului Mânăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerând-i sa fie dus în Sihăstrie. Astfel, racla cu sfintele sale moaște a fost așezata într-o firida din pronaosul bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei. Proclamarea oficiala a canonizării acestuia a avut loc la 9 septembrie 2005, la Mânăstirea Vorona. Probabil că atunci când auziți despre porunci vă gândiți la posturi, abstinență, câteva îndatoriri creștine. Sufletul devine vioi nu doar prin post și asceză, dar și prin curățirea gândurilor. Când omul este liber de poveri interioare, de griji, neliniști, tensiuni în relații, confuzie în gânduri, simțăminte grele față de ceilalți, atunci înțelegi cât se eliberează mintea, adică omul interior. Acest lucru îl fac poruncile, ele reduc greutățile. Te eliberezi de ură, de presiunea ipocriziei, de lanțurile egoismului, de legăturile iubirii de sine, ale răutății și de cele corespunzătoare lor. Toate acestea sunt grele. Imaginați-vă un aerostat cu imense greutăți. Nu poate să zboare. De îndată ce este ușurat, se înalță către cer. Dacă greutățile sunt reduse la minimum, se ridică și mai sus. Dacă bate puțin și vântul, atunci ajunge la mari înălțimi. Iar acest vânt este rugăciunea. (Nicolae, Mitropolit de Mesoghéia)