Секретные туннели и история дворян: раскрыты тайны резиденции семьи Штирбей у Бухареста

Palatul Știrbey, o bijuterie ascunsă. Reședința de lângă București ascunde povești incredibile, pe care puțini au avut ocazia să le cunoască de-a lungul timpului. Înconjurată de mister și de o aură fascinantă, reședința are și taine nebănuite. Cele două tuneluri secrete și istoria impresionantă a locului fac din palat un martor al unor momente care au schimbat istoria țării noastre. Povestea fascinantă a Palatului Știrbey Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice atestă schimbul de moșii dintre Barbu D. Știrbey și Mănăstirea Radu Vodă din București, în urma căruia moșia a intrat în posesia familiei Știrbey. Punctul de plecare al poveștii acestui domeniu de poveste își are locul la data de 13 martie 1845. De altfel, familia Știrbey avea deja legături de proprietate cu zona Buftea încă înainte de 1845. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice atestă că, după 1832, satul Buftea de Jos intrase deja în posesia lor. Domeniul are peste 160 de ani de istorie, 24 de hectare de parc cu arbori seculari, un lac impresionant și monumente istorice de patrimoniu, după cum relatează chiar site-ul oficial al Domeniului Știrbey Vodă. Citește și: Summer Well 2025 – 14 ani de muzică, experiențe și cultură urbană Piatra de temelie și construcția domeniului ar fi avut loc în jurul anului 1850, în vremea lui Barbu Dimitrie Știrbey, domnitor al Țării Românești. Potrivit surselor istorice, pe fațada vestică a clădirii este inscripționat anul 1864, alături de inițialele „A-B-S”, atribuite lui Alexandru Barbu Știrbey, aceasta fiind și perioada în care a fost finalizată construcția palatului. Ce știm și ce este încă disputat despre Palatul Știrbey În studiul „Conacul mic și parcul de la Buftea al familiei Știrbey” este precizat faptul că, în perioada 1863–1864, a fost construit palatul mare. Acesta a fost realizat după modelul unei cabane elvețiene, la comanda prințului Alexandru Barbu Știrbey. Informația intră, practic, în contradicție cu povestea populară potrivit căreia Barbu Dimitrie Știrbey ar fi început construcția palatului. Potrivit AICI A STAT, multe dintre informațiile vehiculate despre Palatul Știrbey ar fi eronate. Totuși, nu există o dovadă care să confirme cu certitudine cine a început construcția clădirii. În timp ce multe surse spun că Barbu Dimitrie Știrbey a început construcția și că fiul său, Alexandru, a continuat-o, cercetări mai recente citate de istoricul de artă Oana Marinache contestă această versiune și indică faptul că unele informații repetate online despre autorul și arhitectul palatului sunt eronate. Atribuirea proiectului arhitectului Joseph Hartl este considerată, de asemenea, eronată de către Oana Marinache, iar numele arhitectului care a proiectat efectiv palatul nu este cunoscut cu certitudine. Nici ideea că lucrările ar fi fost supervizate de către Michael Sanjouand nu poate fi susținută, întrucât acesta a decedat în anul 1838. Istoria nebănuită a celor două tuneluri secrete de pe Domeniul Palatului Știrbey Într-un articol dedicat Domeniului Știrbey se precizează faptul că ar exista două tuneluri secrete. Articolul spune că, în 1850, Barbu Dimitrie Știrbey ar fi început construcția palatului sub forma unei cule, prevăzută cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie. Centrul Județean de Cultură Ilfov reiterează, de asemenea, ideea că palatul ar fi fost gândit inițial ca o culă cu două tuneluri de ieșire. O poveste fascinantă, care oferă o aură de mister palatului. Iar detaliile incredibile nu se opresc aici. Puțini știu faptul că Regina Maria este una dintre marile personalități istorice care s-a refugiat aici în 1916, în timpul Primului Război Mondial. Regina a stat la palat cu cinci dintre cei șase copii ai săi, pentru a se proteja de bombardamente. Familia Știrbey a cedat atunci palatul Reginei Maria, iar membrii familiei s-au retras în așa-numita Casă Mică de pe domeniu, un episod amintit chiar și în memoriile prințesei Nadeja Știrbey. Regina Maria nu a ajuns întâmplător la Buftea. Este foarte bine documentată prietenia sa cu Barbu Alexandru Știrbey, supranumit și „Prințul Alb”. Prințul Alb a fost o figură politică din apropierea Casei Regale, fiind consilier al regelui Ferdinand și administrator al Domeniilor Coroanei. Regina l-a cunoscut pe Barbu Alexandru Știrbey încă din 1907, iar sursele istorice și memorialistice vorbesc despre o prietenie strânsă. Jurnalul Reginei Maria a consemnat vizitele sale la Domeniul Știrbey de la Buftea. Arhiepiscopia Bucureștilor citează chiar însemnările reginei despre prima sa vizită pe domeniu, în 1909, și precizează că Regina Maria se întorcea aici cu drag ori de câte ori avea ocazia. Schimbările prin care a trecut Palatul Știrbey după șederea Reginei Maria Palatul Știrbey avea să treacă printr-una dintre cele mai dramatice perioade ale istoriei sale în timpul Primului Război Mondial. După ce, în 1916, devenise loc de refugiu pentru Regina Maria și cinci dintre cei șase copii ai săi, în 1917, odată cu ocuparea Bucureștiului de către armata germană, domeniul a fost rechiziționat. Mareșalul August von Mackensen și-a stabilit aici cartierul general. Un an mai târziu, Palatul Știrbey avea să intre din nou în istoria României. La 5 martie 1918, la Buftea, au fost semnate preliminariile păcii dintre România și Puterile Centrale. Documentul a fost semnat de Constantin Argetoianu, din partea României, și de reprezentanții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Imperiului Otoman. Acordul, cunoscut drept „Pacea de la Buftea”, impunea României condiții extrem de grele, printre acestea aflându-se cedarea Dobrogei și demobilizarea unei părți importante a armatei. În doar câțiva ani, palatul a fost reședință aristocratică, refugiu pentru Regina Maria, sediu al unui mareșal german și loc al negocierilor care au influențat destinul României. Ce personalități istorice au trecut pragul Domeniului Știrbey de-a lungul timpului Domeniul de la Buftea nu a fost doar un loc al întâlnirilor politice și al seratelor mondene, ci și un spațiu în care s-au intersectat personalități importante ale culturii române. Printre acestea s-a numărat și scriitorul Ioan Slavici, care a fost profesorul copiilor lui Alexandru Știrbey. Eliza Știrbey, devenită ulterior Eliza Brătianu prin căsătoria cu Ion I.C. Brătianu, avea să vorbească în memoriile sale despre influența pe care Slavici a avut-o asupra educației sale. Potrivit mărturiei sale, scriitorul i-a deschis inclusiv drumul către literatura lui Mihai Eminescu. Citește și: Peisaje de vis în munții dacilor Lista personalităților care au trecut de-a lungul timpului pe Domeniul Știrbey este impresionantă. Printre numele asociate cu locul se regăsesc Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu și Carol Davila. Sursele istorice despre domeniu îl menționează, de asemenea, pe Mihai Șuțu, iar alte materiale îl adaugă pe Mihail Sadoveanu, despre care se spune că venea la Buftea pentru a pescui. Astfel, Domeniul Știrbey s-a transformat, de-a lungul deceniilor, într-un veritabil punct de întâlnire pentru elita politică, culturală și artistică a României. Ce se afla pe Domeniul Știrbey Domeniul Știrbey nu era doar o reședință aristocratică, ci și un important centru agricol și industrial. La Buftea, familia Știrbey a dezvoltat mai multe activități productive, iar surse dedicate istoriei familiei menționează aici înființarea primei fabrici de conserve din țară. Cercetarea asociată istoricului de artă Oana Marinache precizează că Barbu Știrbey a modernizat constant domeniul, înființând o pepinieră de viță americană, o lăptărie și o fabrică de pansamente. În aceeași sursă se arată că tatăl său, Alexandru Știrbey, fusese fondatorul unei mori și al unei fabrici de conserve. Citește și: Locul unic din România de care străinii s-au îndrăgostit. Ce este special la satul Geamăna din Alba Un episod mai puțin cunoscut din istoria domeniului este legat de moara Știrbey, care, potrivit cercetărilor prezentate de istoricul de artă Oana Marinache, a fost bombardată în timpul Primului Război Mondial. Potrivit informațiilor publicate de Domeniul Știrbey, Capela „Sfânta Treime” a fost ridicată în 1891. Totodată, exista și un turn de apă. Un alt element spectaculos al domeniului este Turnul de Apă, construit în 1920 după proiectul lui Anghel Saligny, pentru alimentarea cu apă a domeniului și a unităților industriale. Ce s-a întâmplat cu Domeniul Știrbey după moartea lui Barbu Alexandru Știrbey După moartea lui Barbu Alexandru Știrbey, la 24 martie 1946, destinul domeniului avea să se schimbe radical. Proprietatea a fost expropriată și a intrat în administrarea Gospodăriei Partidului Comunist, iar fostul domeniu al familiei princiare a devenit, în perioada comunistă, un spațiu folosit pentru întâlniri și evenimente oficiale. Sursele dedicate istoriei locului îl menționează inclusiv pe Gheorghe Gheorghiu-Dej printre liderii comuniști care au purtat aici discuții și au luat parte la întâlniri politice. Citește și: 10 locuri interzise pe care nu le mai poate vizita nimeni, niciodată. Secretul din spatele lor Unul dintre cele mai importante episoade s-a consumat în 1964, când liderul sovietic Nikita Hrușciov a semnat la Palatul Știrbey documentele referitoare la retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Evenimentul a transformat, din nou, domeniul de la Buftea într-un loc legat de o decizie importantă din istoria contemporană a țării. În aceeași perioadă, apropierea de Studiourile Cinematografice Buftea a adus domeniului și o altă categorie de oaspeți. Dezvoltarea cinematografiei românești și realizarea unor coproducții internaționale au făcut ca la Palatul Știrbey să ajungă și nume sonore ale cinematografiei europene. Printre acestea, sursele îi menționează pe actorii francezi Jean Marais și Jean-Paul Belmondo. De la proprietatea statului la redeschiderea Domeniului Știrbey După Revoluția din 1989, Domeniul Știrbey a intrat într-o nouă etapă, marcată de schimbări succesive în ceea ce privește administrarea sa. Începând din 1990, domeniul a trecut în administrarea Ministerului Culturii, iar în anul 2000, Complexul Buftea a fost preluat de Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” (RAAPPS). Ulterior, moștenitorii familiei Știrbey au obținut retrocedarea domeniului, în urma demersurilor juridice și a unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului. Odată revenit în proprietatea urmașilor familiei, Palatul Știrbey a ieșit pentru o perioadă din circuitul public. Citește și: GALERIE FOTO! Cele mai frumoase 20 de locuri pe care trebuie sa le vizitezi Schimbarea avea însă să fie de scurtă durată. La 6 iunie 2007, Domeniul Știrbey a fost achiziționat de compania Bucharest Arena de la moștenitorii familiei și a fost redeschis publicului. Odată cu noua administrare, domeniul a început să fie valorificat și ca spațiu pentru evenimente, păstrându-și în același timp statutul de important obiectiv de patrimoniu cultural și istoric. Astfel, după mai bine de jumătate de secol în care a trecut prin naționalizare, administrare de stat, perioada comunistă și apoi procesul de retrocedare, Domeniul Știrbey a revenit în circuitul public și a început un nou capitol din istoria sa. Povestea fascinantă a numelui Știrbey Numele Știrbey are, la rândul său, o poveste aparte. Familia își are originile într-un vechi neam boieresc din Oltenia, cunoscut sub numele de Izvoranu sau Isvoranu, familie atestată documentar încă din secolul al XV-lea. De-a lungul generațiilor, mai multe ramuri ale acestui neam au purtat nume legate de moșiile pe care le stăpâneau. Potrivit unor surse istorice, numele „Știrbey” a fost inițial o poreclă, însușită de familie în jurul secolului al XVII-lea, care avea să devină ulterior numele sub care una dintre cele mai importante familii boierești din Țara Românească a rămas în istorie. Citește și: Locuri mai puțin aglomerate din România pe care să le vizitezi Povestea numelui este legată și de continuitatea familiei prin adopție. La începutul secolului al XIX-lea, vechea ramură Știrbey era pe cale să se stingă, iar Barbu C. Știrbey l-a adoptat pe Barbu Bibescu, fiul lui Dumitrache Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. Acesta avea să preia numele și averea familiei și să devină ulterior Barbu Dimitrie Știrbey, domnitor al Țării Românești. Astfel, numele Știrbey nu reprezintă doar o etichetă nobiliară, ci poartă în spate povestea unei familii care și-a continuat existența printr-o combinație de moștenire, adopție și alianțe între marile familii boierești ale epocii. Un cioban din Vaslui a rupt firele dintr-o dronă cu explozibil. Mircea Badea, comentariu savuros: „Ce război hibrid, pri... Primesti o vacanta gratis in Islanda. Dormi ca in filme intr-o bula transparenta. E o singura conditie...