Басист Jamiroquai назвал использование ИИ в музыке кражей и отказался от контента, созданного нейросетями

Paul Turner, basistul trupei Jamiroquai: „AI-ul fură din viața deja grea a muzicienilor” 06 Iulie 2026, 17:16 Cu o săptămână înainte de a reveni pe marile scene alături de Jamiroquai, Paul Turner a ales să petreacă două zile într-o sală din Green Hours, în fața unui grup de muzicieni români independenți. Workshopul, organizat de Asociația Jam'or, s-a transformat rapid dintr-un simplu schimb tehnic într-o lecție despre ce înseamnă și cum reușești să construiești o carieră autentică în muzică. Basistul britanic, cunoscut publicului larg din turneele Jamiroquai, dar și din colaborările cu Annie Lennox, Tina Turner, George Michael, Bryan Ferry sau Tom Jones, a găsit sala „plină de talent”. De la hi-fi-ul tatălui său la basist în trupa Take That Povestea lui Paul începe într-o cameră cu un pick-up bun și discuri cu muzica lui Elvis Presley și The Beatles, aduse acasă de tatăl său. Primul disc cumpărat cu bani proprii a fost „Blockbuster” al trupei Sweet, în plină eră glam rock. În timp ce prietenii lui purtau părul scurt și ascultau Spandau Ballet, el rămânea fidel trupelor Led Zeppelin și Free. Decizia de a face o carieră în muzică n-a venit dintr-un calcul, ci dintr-o imagine simplă: el, pe o scenă, într-o trupă. Un prieten-mentor a fost cel care a convins familia lui Turner că visul are șanse reale. Ironic, Turner a refuzat inițial oferta de a se alătura trupei Take That care avea să-i traseze cariera muzicală, considerând proiectul „prea pop”. A acceptat abia la insistențele prietenului care recruta muzicienii, decizie care i-a schimbat, spune el, complet traiectoria. De acolo au urmat colaborările cu producătorii lui George Michael, apoi sesiunile de studio cu Tina Turner, Tom Jones, Kylie Minogue, Geri Halliwell și, doisprezece ani mai târziu, cu Annie Lennox. Sinceritatea și autenticitatea, motorul din spatele fiecărei colaborări În 2005, la o zi după ce cântase alături de Annie Lennox la Live 8, în Hyde Park, Turner debuta cu Jamiroquai la Clapham Common Festival. Trupa nu i-a fost străină, avea deja albumele lor în colecția personală înainte de audiție. Întrebat cum a reușit să-și păstreze identitatea artistică navigând între lumi muzicale atât de diferite, de la lirismul lui Annie Lennox la funk-ul lui Jay Kay, răspunsul lui Turner e simplu: sinceritatea. „Mă mișcă atunci când cuvintele unei piese rezonează cu adevărat. Asta caut, indiferent de gen.” Alături de Rob Harris și Iwan VanHetten, Paul Turner întreține în paralel și proiectul Trioniq, pe care l-a creat cu scopul de a umple pauzele dintre concertele cu Jamiroquai. O carieră de peste 40 de ani comprimată într-o carte De curând, Turner și-a strâns experiența de basist funk în cartea „The Jazz Funk Bass Method” care include cu peste o sută de exemple audio. Cartea își are rădăcinile în propria formare: manualul de teorie „Jazz Bass”, al britanicului Rick Laird, primit de la un prieten în adolescență. „Cred că informația se fixează altfel când o câștigi, nu doar când o consumi ca pe un scroll de Instagram.” „AI-ul este un furt" Pe tema inteligenței artificiale în muzică, Turner spune tranșant că „AI-ul este un furt”. Refuză activ orice conținut generat de AI, șterge fișierele imediat ce le recunoaște și vorbește despre fenomen în termeni fără echivoc: „Este imoral.” Menționează cazul melodiilor generate și difuzate de conturi automate pe Spotify, ascultate la rândul lor de boți, care ajung să acapareze o parte semnificativă din redevențele plătite de platformă, bani sustrași efectiv din veniturile muzicienilor reali. Însă o remarcă pe care spune că o repetă mereu tinerilor din sălile de curs: „Dacă această pasiune arde în tine, o vei face oricum. Ține minte de ce ai început.” La aproape patru decenii de carieră, motorul rămâne același ca la început, nu banii, nu faima, ci muzica. „Tot ce vreau e să găsesc următoarea linie de bas. Asta mă entuziasmează în continuare.” Autor: Roxana Morar