Протоиерей Раду Рошу: как отличить волю Божью от собственных желаний

Părintele Radu Roșu: Voia lui Dumnezeu cum o identific “Este bine ca întotdeauna și în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce și cum trebuie să facem sau să grăim.” - Sfântul Siluan Athonitul Uitându‑ne la lumea din jurul nostru și la viața noastră de zi cu zi, se vede cu ochiul liber că nu prea găsim loc între preocupările noastre pentru cunoașterea voii lui Dumnezeu. Oare chiar vrem noi să cunoaștem voia lui Dumnezeu? Privind mersul lumii, cred că această întrebare este una pertinentă. Mă refer în primul rând la mersul lumii care caută să‑și creeze un sistem perfect care să satisfacă toate nevoile și toate plăcerile, cu toate serviciile și facilitățile necesare. În termeni biblici, să zidească un turn care să ajungă până la cer. Tendința lumii este de a‑L uzurpa pe Dumnezeu și de a se reclama ca realitate ultimă. Deși aceste lucruri sunt mult mai evidente astăzi, ele nu sunt de ieri, de azi, ci de când este lumea. Acesta este mersul lumii. Problema noastră începe atunci când acest duh al lumii pătrunde în casa, în familia mea, în sufletul meu. De-a lungul pastorației mele, am auzit oameni spunând că așteptau voia lui Dumnezeu, căutau voia lui Dumnezeu, încercau să găsească voia lui Dumnezeu. Mulți oameni acționează ca și cum ar fi fost pierdută, de parcă Dumnezeu ar fi așezat-o într-un loc obscur, de parcă Dumnezeu ar fi fost un fel de Iepuraș divin de Paști, care a ascuns oul de aur într-un tufiș. Și apoi tot ce face este că stă în cer și spune: ”Ești din ce în ce mai aproape”, sau ”Ești din ce în ce mai departe” pe măsură ce noi rătăcim prin tufărișul vieții încercând să găsim oul de aur. Există unii oameni care cred că voia lui Dumnezeu este lucrul cel mai nedorit, că ar fi la fel ca și o dietă. Dacă nu are un gust bun, poți s-o mănânci. Pentru alții, voia lui Dumnezeu este tot ceea ce nu vrei să faci, de parcă Dumnezeu ar fi o poamă acră cosmică care spune: ”Uite unul care se amuză, pune mâna pe el!” De parcă Dumnezeu vrea să facă viața dureroasă, mohorâtă, nenorocită și grea. Apoi sunt acei oameni care cred că voia lui Dumnezeu este un fel de experiență traumatică și neprevăzută, ca și cum ai fugi pe stradă să prinzi un autobuz, piciorul tău calcă pe o coajă de banană, aluneci și cazi în șanț. Există oameni care abordează voia lui Dumnezeu astfel. Unii cred că voia lui Dumnezeu este asemeni unui bilet de loterie. Doar puțini sunt cei care câștigă la loterie, iar dacă ție ți se întâmplă astfel, vei deveni cu adevărat binecuvântat. Dar cei mai mulți dintre noi aruncăm la gunoi biletele vechi și nu vom ști niciodată ce înseamnă să câștigi voia lui Dumnezeu. Cum putem cunoaște voia lui Dumnezeu? Prima condiție pentru a putea cunoaște voia lui Dumnezeu este să vrem să o cunoaștem. Cunoașterea voii lui Dumnezeu este cu putință pe felurite căi. Una dintre ele este cuvântul lui Dumnezeu, poruncile Lui. Dar în poruncile Evangheliei, în virtutea desăvârșirii lor, voia lui Dumnezeu se exprimă în înțelesul ei ultim, obștesc. Pe când omul, de‑a lungul vieții, întâlnindu‑se cu o nenumărate împrejurări, foarte adesea nu înțelege cum anume să facă pentru ca lucrarea sa să se afle în șuvoiul voii lui Dumnezeu. „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) Voia lui Dumnezeu este în poruncile Lui. În Noul Testament, Dumnezeu scrie poruncile Lui în inima mea.În cea mai mare parte, aceste porunci au de-a face cu viața mea interioară, nu cu circumstanțele mele exterioare. În acest fel, chiar dacă sunt căsătorit sau necăsătorit, nu contează unde lucrez sau locuiesc – ascultarea de Dumnezeu este cel mai important lucru. Fiecare are abilități diferite, care îl plasează în diferite ocupații și căi diferite în viață, dar indiferent de situația mea, eu mă confrunt cu voia mea proprie care se împotrivește lui Dumnezeu. Dumnezeu caută oameni care Îl iubesc atât de mult, încât să Îl asculte, decât să facă voia lor proprie. În mod natural, este ușor să fii așa de îngrijorat de ce faci fizic, încât uiți să asculți de poruncile lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu îmi poruncește să las „orice amărăciune, orice iuțeală, orice strigare, orice clevetire…” (Efeseni 4:31) Fie că eu construiesc drumuri, fie că fac hamburgeri sau că ofer asistență medicală pentru o persoană bolnavă grav, dacă mă mânii pe colegul meu în mijlocul la aceasta, am ieșit din voia lui Dumnezeu. Pentru ca lucrarea, înfăptuirea, să aibă sfârșit bun, nu este destul a cunoaște doar expresia obștească a voii lui Dumnezeu în porunci. Adică a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din toată mintea, din toată puterea, și pe aproapele ca pe tine însuți. Este necesară luminarea de la Dumnezeu asupra mijlocului împlinirii în viață a poruncilor; ba mai mult, pentru aceasta ne este de neapărată trebuință și putere de sus. Cel care a agonisit dragostea lui Dumnezeu în inima lui, mișcat de această dragoste, lucrează după imbolduri apropiate voii lui Dumnezeu; apropiate, dar nu desăvârșite. Faptul de a nu putea ajunge la deplina desăvârșire duce la neapărata trebuință ca fiecare necontenit să caute cu rugăciune, înțelepțire și ajutor de la Dumnezeu. Omul nu ajunge nu numai la desăvârșirea dragostei, dar nici la desăvârșirea cunoașterii. O faptă ce izvorăște, cum s-ar părea, din cea mai bună pornire, adesea poate avea consecințe nedorite, chiar rele. Iar aceasta pentru că mijloacele sau chipul înfăptuirii erau rele sau pur și simplu greșite în situația dată. Adesea auzim pe câte cineva îndreptățindu-se cu buna intenție avută, dar aceasta nu este destul. Viața omenească este plină de astfel de greșeli. Iată pentru ce cel care iubește pe Dumnezeu totdeauna caută îndrumare de Sus ciulind necontenit urechea sa lăuntrică spre a auzi glasul lui Dumnezeu. Cum punem în practică? Tot creștinul, tot omul care se află nevoit să ia într-o anumită situație o hotărâre în armonie cu voia lui Dumnezeu, trebuie să lepede lăuntric toate cunoștințele sale, toate ideile preconcepute, dorințele și planurile sale. O dată liber de tot ce este “al său“ să se roage lui Dumnezeu, cu atenție în lăuntrul inimii; iar primul gând ce naște în suflet după o asemenea rugăciune se primește ca o îndrumare de Sus. O asemenea căutare, printr-o nemijlocită comunicare cu Dumnezeu în rugăciune, mai cu seamă în vreme de nevoie sau de necaz, face ca omul, “să audă în sufletul lui răspunsul lui Dumnezeu și să se învețe să înțeleagă călăuzirea cea de la Dumnezeu. Așa noi toți avem nevoie să ne învățăm să recunoaștem voia lui Dumnezeu; iar de nu ne vom învăța, nu vom cunoaște niciodată această cale.” Această cale este lucrătoare numai în cei care au înrădăcinat în inima lor o neînduplecată lepădare de sine, adică hotărâta respingere a măruntei sale voi „individuale”. Cum putem, așadar, să lepădăm voia noastră? Cuviosul Siluan spune că există o cale pentru toți: a întreba duhovnicul – consilierul - și a‑i face ascultare. Smerita cale a ascultării (în Taina Spovedaniei) o socotea dintre toate cea mai sigură. Omenește, în plan psihologic, duhovnicul – consilierul - poate să vadă mai limpede lucrurile și, pentru smerita ascultare, este mai lesne atins de lucrarea harului lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este ca eu să devin liber de natura mea umană, voia mea proprie, și să urmez poruncile pe care El le scrie în inima mea : ”…fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32). Nu aceasta este tendința mea naturală, dar Dumnezeu mi-a poruncit să trăiesc astfel – voia lui Dumnezeu pentru mine este o viață unde păcatul nu are nici o putere asupra mea! Este imposibil să fac voia lui Dumnezeu prin puterea mea proprie, dar când toată dorința inimii mele este să ascult de vocea Lui decât de a mea, El este acolo, și El îmi dă putere să îndeplinesc voia Lui! În Psalmul 143, 10, David s-a rugat acea rugăciune: ”Învață-mă să fac voia Ta”. El nu a zis: ”Învață-mă să înțeleg voia Ta”. Nu a spus: ”Învață-mă să știu voia Ta”. Nu a spus: ”Ajută-mă să găsesc voia Ta”. El nu a spus: ”Doamne arată-mi voia Ta, descoperă-mi voia Ta, manifestează-Ți voia Ta”. El a zis: ”Doamne, învață-mă să fac voia Ta”. Ceea ce presupune că nu a fost o problemă de informare, ci de ascultare. Nu a fost o problemă de cunoaștere, ci una de aplicare. Hristos ne-a dat un exemplu de o viață devotată în a face voia lui Dumnezeu, chiar acceptând ororile crucii în timp ce El purta păcatele tuturor celor ce vreodată vor crede Dumnezeu a descoperit voia Sa pentru om prin sfânta Legea Sa. Legea lui Dumnezeu, simplu spus, este revelația a ceea ce Dumnezeu dorește de la om. Și în cea mai mare parte, noi nu o facem. Realitatea minunată este că, pe de altă parte, deficiența noastră în a face voia lui Dumnezeu în dreptul nostru, nu are un efect negativ asupra faptului că Dumnezeu își aduce la îndeplinire voia Sa. Prin suveranitate, Dumnezeu face ceea ce vrea și totuși, îi lasă pe oameni să facă ceea ce ei vor cu alte cuvinte noi suntem liberi să ne alegem păcatul, avem libertatea să ne alegem felul de neascultare, chiar credincioși fiind. Nimic din ceea ce eu voi face sau nu voi face, nu va altera sfârșitul planului. Dar tot ce eu voi face, sau tu vei face, va avea un efect asupra binecuvântării noastre, bucuriei noastre, ascultării noastre. Este important pentru mine să cunosc voia lui Dumnezeu. Eu vreau să o fac. Nu vreau să fiu în întuneric. Și nu pot să mă încred în intuiția mea pentru că nu am nici un fel de aparatură. Nu am nici un fel de aparatură fizică. Nu am nici un fel de buton sau sonerie sau becuri, care să se aprindă atunci când fac voia lui Dumnezeu, nu pot să mă încred în propria mea intuiție. Nu trăiesc în era semnelor. Așa că unde să merg să aflu voia lui Dumnezeu? Cum știu care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea? Unde pot afla o indicație de încredere asupra voii lui Dumnezeu în viața mea? Dumnezeu are un plan pentru viața noastră. Noi știm asta. El vrea ca noi să-l cunoaștem. Este evident. Și dacă El vrea ca noi să îl cunoaștem, atunci să fim siguri că nu l-a ascuns. Putem afla voia lui Dumnezeu pentru viață, din Scriptură. Și este inconfundabilă, absolut inconfundabilă. Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți. Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier specializat în tratarea adicțiilor!