Эмоциональный инцест и нереализованные мечты родителей: как детские травмы искажают судьбу

Dragi cititori vom continua în acest articol cu alte două forme de abuzuri care se întâmpă să aibă loc încă din copilărie și care au un impact foarte negativ asupra persoanei care le trăiește ca realitate cotidiană. Este vorba despre incestul emoțional și visele neîmplinite. Suntem, în continuare, în căutarea unui alt termen pentru a defini această realitate. Cuvântul incest a primit conotaţii nedorite, însă, în linii mari, sensurile lui sunt perfect aplicabile cazurilor pe care dorim să le punem în evidenţă. Incestul emoţional n-are nimic de-a face cu sexul, deşi, în cazuri extreme, se poate ajunge la molestări de natură sexuală. Mai degrabă, înseamnă o inversare extremă a rolurilor. În cazul incestului, luat în sensul propriu, adică o formă de abuz sexual efectiv exercitată de un părinte, copilul devine, într-o anumită măsură, un surogat de adult, un substitut sexual al celuilalt părinte. În cazul incestului emoţional, copilul este obligat să devină părintele părintelui său. Inversarea rolurilor provocată de incestul emoţional este mai subtilă, mai greu de identificat şi izolat decât abuzul pasiv. Totodată, avem de-a face cu o mult mai puternică negare. De fapt, unul dintre motivele pentru care folosim termenul mai dur de incest emoţional este de a atrage atenţia asupra lui. Impactul său îl poate convinge mai bine pe pacient de faptul că avem de-a face cu o situaţie extrem de gravă. Cum am spus, termenul nu se referă la abuzuri sexuale, dar este vorba tot de o perversiune, de nerespectarea rolului pe care trebuie să-l aibă fiecare membru al unei familii. Într-un fel sau altul, legăturile de afecţiune care-i unesc pe părinţi de copii se bulversează. Gândul care domină mintea părintelui (adesea prea puţin conştient) este următorul: ”Nu prea ţin la tovarăşul meu de viaţă, dar am acest copil pe care-l iubesc mai mult ca orice.“ Sensul real al acestei fraze este: ”Partenerul meu nu-mi oferă dragostea după care tânjesc (şi rezervoarele noastre sunt goale), dar o pot obţine de la copilul meu”. Ca jumătate de om, părintele se orientează spre micuţa fiinţă pentru a se simţi întreg. În cazurile extreme de incest emoţional, atunci când legătura afectivă nefirească devine suficient de puternică, se poate ajunge şi la incest fizic. Dar acest lucru nu se întâmplă înainte ca efectele incestului emoţional să devină foarte nocive. În articolul trecut, la finalul lui, puneam întrebarea: ”Au fost părinţii tăi alături de tine atunci când aveai nevoie de ei?” Acum îţi cerem să ne spui dacă: ”Se întâmplă adesea ca tu să fii alături de ei când aveau nevoie de tine?”. Nu spune: ”Da, dar...”. Nu încercăm să găsim vinovaţi; pur şi simplu ne străduim să determinăm condiţiile reale ale copilăriei tale. Dorim să ne dăm seama dacă, voit sau datorită unei situaţii speciale, ai devenit suportul afectiv al părinţilor tăi. În ceea ce privesc visele neîmplinite, acestea, reprezintă ceea ce mama sau tata nu a reuşit să ducă la bun sfârşit în viaţă. Există anumite sfere din viaţa unuia sau a ambilor părinţi de care ei au fost întotdeauna nemulţumiţi. Se poate ca tatăl să se simtă frustrat sau neîmplinit în căsnicie din punct de vedere sexual. Gândul la viaţa şi căsnicia lui stârneşte un covârşitor sentiment de inutilitate, de frustrare. Să zicem, de pildă, că simte o mânie cronică faţă de soţia lui, faţă de femei în general. Dacă nu rezolvă această problemă, şi nu te poţi confrunta cu neîmplinirile din viaţă fără ajutorul lui Dumnezeu, transmite fără să vrea sentimentul de frustrare copiilor lui. Spre  exemplu, ”Moartea unui comis-voiajor” este o dramă clasică prin construcţie şi limbaj. Este o capodoperă a genului. În aceeaşi măsură ea este o inegalabilă ilustrare a celei mai frecvente nemulţumiri. Ea vorbeşte despre setea de succes, acel fir roşu care marchează profund destinul a numeroase familii. Tatăl n-a reuşit, dar succesul îi aşteaptă încă pe fii lui, care au toată viaţa înainte. Prin intermediul lor i se mai acordă o altă şansă. Aceeaşi idee apare, printre altele, în filmul ”Moment de răscruce”. Este vorba despre două balerine ale unei companii de dansatori, care merg pe căi diferite. Personajul jucat de Ann Bancroft îşi continuă cariera pentru a deveni o balerină celebră, în timp ce personajul interpretat de Shirley MacLaine părăseşte scena pentru a deveni soţie şi mamă. După cum spune aceasta din urmă: ”Tu ai avut succes; eu am avut un copil.“ În prezent, fiica ei, având-o pe Ann ca mentor, se află în pragul succesului. Atât Shirley cât şi Ann pot astfel să-şi trăiască visele neîmplinite – una, să simtă ce înseamnă să fii mamă, cealaltă, gustul celebrităţii. Moartea unui comis-voiajor reprezintă un caz extrem. În viaţa reală neîmplinirile se manifestă mult mai subtil. De obicei, problemele legate de neîmpliniri ies la suprafaţă pe la mijlocul vieţii. Mai ales bărbaţii, dar şi femeile, îşi petrec primii ani ai maturităţii urmărind un anumit ţel, fie el banii, succesul sau întemeierea unei familii. Apoi, într-un moment de introspecţie, el sau ea zice: „Stai o clipă! Nu-mi place ce fac. N-are nici un sens.“ Impulsurile care-l motivaseră par a se stinge deodată, de parcă i s-ar fi scufundat toate corăbiile. ”Cum de am ajuns în cercul ăsta vicios?“ Există şi un aspect pozitiv al crizei vârstei de mijloc. În sfârşit, persoana respectivă realizează că trăieşte în fapt visul întrerupt al altcuiva. În cazul persoanelor cu credinţă în Dumnezeu există şi o problemă teologică. Dacă vreau să împlinesc voia Domnului, este important ca eu să nu-mi organizez viaţa în umbra mamei sau a tatălui meu, pornind în viaţă cu handicapul viselor lor neîmplinite. Problema se poate extinde şi la alegerea tovarăşului de viaţă. Dacă mama e înverşunată împotriva bărbaţilor în general şi a tatălui în special, sau dacă tata le detestă pe femei şi în special pe mama, oricât de mult ar dori ei să ascundă acest lucru, mesajul se transmite copilului. Uneori acesta este motivul pentru care un tânăr său o tânără alege greşit, ajungând la o căsnicie nefericită. Întreaga familie stă şi se gândeşte, spunând : ”Oare ce-o fi în capul copilului ăstuia?“ În mare parte, alegerea se datorează resentimentelor neconsumate ale tatălui sau ale mamei. Ideea că repre-zentanţii sexului opus sunt nişte ticăloşi este preluată de copil, care trăieşte astfel nemulţumirile părinţilor săi. Copilul exteriorizează un conflict înăbuşit de tatăl şi mama lui. Prețiuți viața și alegeți să nu vă pierdeți!! Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier specializat în tratarea adiciilor! Parinte, Ati cam luat-o de-a roata cu meditatia asta, cand sunt atatea lucruri frumoase, educative de discutat. Nu va lasati luat de inspiratie, de sugestii care nu vin toate de la Domnul!