Реклама французской парфюмерии Houbigant использовала образ румынской королевы Марии в 1922 году

Imaginea Reginei Maria apărea în reclamele casei franceze Houbigant pentru parfumul Mon Boudoir, în 1922. Era una dintre primele asocieri publice de acest fel între o figură regală europeană și un brand de parfumerie.  Fotografia suveranei era folosită pentru promovarea unei întregi game de produse cosmetice – parfum, apă de colonie, pudră și pomade –, iar Houbigant se prezenta în materialele publicitare ca fiind „Parfumeur to Queen Marie of Roumania”. Povestea parfumului preferat al Reginei Maria este însă mai complicată. Houbigant susține astăzi că Mon Boudoir, creat de parfumierul Robert Bienaimé și lansat în 1919, a devenit parfumul preferat al suveranei și l-ar fi purtat până la sfârșitul vieții. Există, însă, și o altă tradiție, consemnată în cercetări și relatări românești dedicate parfumuri lor Reginei Maria. Potrivit acesteia, după 1925, o aromă de violete indiene, primită în dar de la Maharajahul de Kapurthala, ar fi ocupat un loc special în preferințele suveranei. Dincolo de aceste două versiuni, există un indiciu pe care Regina Maria l-a lăsat în scris. În autobiografia sa,  Povestea vieții mele, ea vorbește în repetate rânduri despre mirosul florilor și puterea parfumului de a readuce la viață amintiri din trecut. Reclama Houbigant din 1922 Mon Boudoir nu era un parfum oarecare. Casa Houbigant, una dintre cele mai vechi parfumerii franceze, îl lansase în 1919, iar creația îi aparținea lui Robert Bienaimé, parfumier care lucrase și la celebrul Quelques Fleurs, lansat în 1912. Potrivit Houbigant, Mon Boudoir a devenit rapid parfumul preferat al Reginei Maria. În 1922, imaginea suveranei apărea în campania publicitară a casei. O publicație americană din același an enumera Mon Boudoir printre parfumurile Houbigant disponibile în Statele Unite și menționa explicit compania „Parfumeur to Queen Marie of Roumania”. Asocierea nu era discretă. Regina devenise parte a strategiei internaționale de promovare a mărcii, într-o perioadă în care imaginea aristocrației europene era folosită pentru a conferi prestigiul produselor de lux. Cercetări academice dedicate publicității Houbigant din perioada interbelică arată că, în 1922 și 1923, au fost realizate serii de afișe în care Regina Maria apărea alături de produsele casei. Mesajul era modern pentru epocă: produsele franțuzești erau prezentate prin asocierea cu rafinamentul și prestigiul aristocrației europene. Existența parfumului în epoca Reginei Maria este, de altfel, bine documentată. Un registru de mărci din 1922 consemnează înregistrarea numelui „Mon Boudoir” de către Houbigant. Parfumul original era, însă, mult mai opulent decât ar putea sugera astăzi asocierea sa cu Regina Maria. Când formula veche a fost studiată în arhivele Osmothèque pentru relansarea modernă, parfumierul Luca Maffei a descris-o ca o compoziție foarte bogată, cu trandafir, iasomie și violetă, alături de paciuli, opoponax, castoreum, labdanum și ambră cenușie. Era, în descrierea lui Maffei, un parfum puternic, senzual și cu accente animalice. Citește și  De la ceramica de Horezu la Podul lui Dumnezeu: comoara turistică a Olteniei  Mon Boudoir, relansat după un secol În 2019, la 100 de ani de la lansarea originalului, Houbigant a readus Mon Boudoir în Collection Privée. Nu este însă vorba despre o reproducere perfectă a formulei din 1919, ci despre o reinterpretare realizată de Luca Maffei. Parfumierul a studiat formula istorică și materiile prime disponibile în documentația de arhivă, după care a reconstruit compoziția într-o formă adaptată parfumeriei contemporane. Diferențele față de original sunt semnificative. Formula veche avea un caracter ambrat, bogat și animalic și conținea castoreum, labdanum și ambră cenușie, ingrediente care astăzi sunt dificil de utilizat sau nu mai sunt folosite în parfumerie în aceeași manieră. Versiunea contemporană păstrează însă structura de bază: o compoziție ambrată, florală și lemnoasă. Houbigant indică note de vârf bergamota și piperul. În centru se află trandafir bulgăresc, iasomie, geraniu, heliotrop, iris și ylang-ylang, iar baza combină paciuli, lemn de santal, benzoin, vanilie de Tahiti, ambră cenușie și mosc. Pentru a recrea anumite efecte ale formulei originale, Maffei a folosit molecule moderne. Ambroxanul reproduce senzația ambrată asociată ambrei cenușii, în timp ce moscul sintetic preia caracterul animalic al moscurilor tradiționale. În formulă au fost introduse și accente contemporane, precum piperul roz. Maffei a redus formula modernă la aproximativ 25 de componente. Din punct de vedere tehnic, aceasta este, prin urmare, foarte diferită de parfumul istoric, chiar dacă încearcă să păstreze aceeași identitate olfactivă. Astăzi, Mon Boudoir este comercializat de Houbigant în Collection Privée, sub forma unui Eau de Parfum Extrême. Pe versiunea europeană a magazinului oficial, flaconul de 100 ml este listat la 210 euro, iar miniatura de 3 ml la 25 de euro. Se mai găsesc astăzi parfumuri din epoca Reginei Maria? Pentru colecționarii de parfumerie istorică, Mon Boudoir nu a dispărut complet. Flacoane vechi, unele realizate din cristal Baccarat, apar ocazional în licitații și pe piața obiectelor de colecție. Un catalog de licitație francez descrie, de exemplu, un flacon Houbigant Mon Boudoir din perioada 1918, realizat din cristal Baccarat și având o înălțime de 8,5 centimetri. Un alt catalog estimează un astfel de flacon la 280–350 de euro. Prețul poate varia însă considerabil. Contează dacă recipientul este plin sau gol, dacă parfumul este sigilat, dacă există cutia originală, starea cristalului și a etichetei, dar și raritatea modelului. În cazul unor parfumuri vechi de aproape un secol, obiectul de colecție poate ajunge să valoreze mai mult decât lichidul din interior. Reclamele și cataloagele Houbigant din anii 1920 arată  cât de bogată era oferta casei. Într-o reclamă din decembrie 1922 apar, alături de Mon Boudoir, parfumuri precum Quelques Fleurs, Un Peu d'Ambre, Le Parfum Idéal, Le Temps des Lilas, La Rose France și Violette Houbigant. În Statele Unite, prețurile parfumurilor Houbigant menționate în reclama respectivă porneau de la 4 dolari și ajungeau la 20 de dolari, în funcție de produs. Ce scria Regina Maria despre mirosurile care îi trezeau amintiri Poate cel mai important indiciu despre relația Reginei Maria cu parfumurile nu vine dintr-o reclamă, ci chiar din scrierile sale. În  The Story of My Life  ( Povestea vieții mele ), publicată în trei volume, în 1934–1935, regina vorbește despre flori nu doar prin culoare și formă, ci și prin miros. Un pasaj identificat de cercetătoarea Raluca Dună descrie prima sa întâlnire memorabilă cu crinul alb,  Madonna lily. Regina povestește că parfumul florii era atât de puternic încât putea provoca amețeală și explică felul în care acel miros o transporta înapoi în copilărie. Decenii mai târziu, aceeași aromă îi readucea în memorie grădina copilăriei. Pentru Regina Maria mirosul devenise astfel un instrument al memoriei. Detaliul este important pentru înțelegerea gusturilor sale. Regina nu pare să fi considerat parfumul doar un accesoriu al luxului. În scrierile sale, mirosul florilor este legat de locuri, oameni și momente din trecut. Într-un alt pasaj al autobiografiei, ea vorbește despre pasiunea pentru grădinărit și felul în care a început să planteze grădini pretutindeni. Florile erau asociate, pentru ea, cu credința și speranța. Iar dintre toate florile, violetele ocupau un loc aparte. Regina a cultivat și aclimatizat violete la Peleș, iar această floare avea să devină una dintre imaginile cel mai puternic asociate cu memoria sa. Care era parfumul preferat al Reginei Maria? Aici apare una dintre cele mai interesante contradicții ale poveștii. Houbigant susține oficial că Mon Boudoir a fost parfumul preferat al Reginei Maria și  aceasta l-a purtat până la sfârșitul vieții. Este și versiunea pe care casa o promovează astăzi în prezentarea parfumului relansat. În România există însă o altă tradiție, legată de patrimoniul olfactiv al suveranei. Potrivit unor relatări, în 1925, Regina Maria ar fi primit de la Maharajahul de Kapurthala un mic flacon încrustat cu pietre prețioase, care conținea un parfum de violete indiene. Acesta ar fi devenit parfumul său preferat în ultimii ani ai vieții. Dacă această relatare este corectă, ea ar putea explica de ce tradiția parfumului Reginei Maria nu se reduce la Mon Boudoir și de ce violeta ocupă un loc atât de important în poveștile despre suverană. Legenda parfumului care ar fi rămas la Pelișor Scriitorul Radu Sergiu Ruba a consemnat această tradiție într-un text dedicat Castelului Pelișor. El vorbește despre un parfum de violete din India, de pe coasta Coromandel, primit de Regină de la un maharajah. Povestea a alimentat una dintre cele mai persistente legende legate de Pelișor: aceea că mirosul de violete asociat Reginei Maria ar fi reapărut în anumite încăperi după moartea sa. Nu există însă suficiente documente primare pentru a afirma cu certitudine că parfumul indian era un anumit produs comercial Houbigant. Din acest motiv, și afirmația potrivit căreia  Quelques Fleurs Royale  ar fi fost parfumul preferat al Reginei trebuie privită cu prudență. Problema este, în primul rând, cronologică. Istoria parfumeriei indică  Quelques Fleurs Royale  ca o creație din 1941, adică apărută după moartea Reginei Maria. În schimb,  Quelques Fleurs, parfumul original lansat de Houbigant în 1912 și creat de Robert Bienaimé, exista fără îndoială în timpul vieții suveranei. Mai mult, în 1923, imaginea Reginei Maria a fost folosită din nou în publicitatea Houbigant, de această dată în asociere cu produse din familia  Quelques Fleurs. Prin urmare, cea mai prudentă concluzie este că Mon Boudoir rămâne parfumul cel mai solid documentat ca fiind asociat oficial cu Regina Maria, în timp ce pasiunea sa pentru violete este bine susținută de propriile sale scrieri și de tradiția legată de grădinile sale. Dacă parfumul de violete indiene primit în 1925 a devenit într-adevăr aroma preferată a Reginei până la sfârșitul vieții, acesta ar putea fi „celălalt parfum” din poveste. Nu există însă suficiente dovezi pentru a-l identifica drept o anumită creație Houbigant. De ce a supraviețuit povestea parfumului Reginei Maria Povestea are ceva neobișnuit: memoria Reginei Maria nu s-a păstrat doar prin portrete, bijuterii, rochii sau obiecte personale, ci și printr-o amprentă olfactivă. Violeta a fost asociată cu acesta încă din timpul vieții. În autobiografie, Regina Maria descrie cu o sensibilitate aproape literară felul în care mirosurile pot readuce trecutul în prezent. În jurul Pelișorului s-a format apoi, după moartea sa, legenda parfumului de violete care ar reapărea în anumite încăperi. Radu Sergiu Ruba a consemnat inclusiv mărturia unui fost grădinar al castelului, potrivit căruia mirosul ar fi fost simțit în Salonul de Aur în 1948. Partea supranaturală a acestei povești ține, desigur, de legendă. Nucleul istoric este însă mai ușor de susținut: Regina Maria iubea florile, cultiva violete, era profund sensibilă la mirosuri și și-a asociat imaginea publică cu una dintre cele mai importante case de parfumerie franceze. Iar dacă Mon Boudoir a fost parfumul pe care Houbigant l-a legat oficial de numele său, violetele par să fi fost, dincolo de reclame și strategii comerciale, aroma care a rămas cel mai puternic legată de memoria Reginei Maria, potrivit Antena 3.