Овидиу Фусариу: от брошенной в больнице младенцем до медсестры в доме престарелых

Ovidiu Fusariu (32 de ani) a fost abandonat la o lună la Spitalul de Copii din Timișoara. Apoi a ajuns să aibă parte de o copilărie frumoasă în grija unei fundații romano-catolice. La 12 ani a fost trimis însă în familia naturală, în condiții mizere, după o experiență traumatizantă în Spania. Acum lucrează ca infirmier la o casă de bătrâni din Timișoara aflată în administrarea Centrului Maltez… Ovidiu Fusariu (32 de ani) a acceptat să își spună povestea de viață și vorbește într-un interviu pentru Libertatea despre experiențele sale. „Am locuit doi ani la spitalul de copii” În anii tranziției de la comunism la democrație, părinții lui Ovidiu, tatăl originar din Galați, iar mama din Vaslui, vindeau produse într-un bazar din Timișoara și „făceau foarte mult naveta de la Timișoara la Câmpulung Moldovenesc”. Așa a ajuns Ovidiu să se nască în orașul din Bucovina. Când băiatul avea o lună a fost însă abandonat în Spitalul de Copii din Timișoara. „Au decis împreună să mă lase la spital. Nu m-au mai vizitat, nu m-au căutat și am locuit doi ani la spitalul de copii. După doi ani am fost transferat la o casă de copii din Pietroasa, lângă Lugoj. Acolo am stat aproximativ un an și jumătate”, își aminte Ovidiu. Citește și: Instanța a respins contestația DIICOT. Pașca rămâne în libertate Ovidiu vorbește despre dorința copiilor abandonați de a-și cunoașterea părinților biologici și spune cât de fericiți sunt știind doar că aparțin cuiva. ”Când tu ca om abandonat simți că aparții de cineva, ai o față la care să privești și știi că ești din carnea lui sau a ei, ești fericit doar pentru că știi că aparții de cineva”, explică el. „În prima am fost foarte fascinat, entuziasmat că mă duc la mama și la tata”, rememorează Ovidiu. Ovidiu Fusariu ar fi vrut să se poată bucura de vacanță, ca toți copiii „E OK să pui un copil la lucru, dar nu așa mult, să fie exploatat. Să te trezești în timpul verii dimineață la 5.00 ca să-ți faci bani lor, ca să ce? Eu voiam să mă bucur de vacanță, pentru mine a fost un chin. M-am simțit exploatat”, rememorează Ovidiul. Citește articolul integral AICI