Виктор Бадя предупреждает: налоговые реформы 2026 года усложнят инвестиции и снизят доверие к рынку

Romulus Badea, vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali, avertizează, în cadrul ediției 2026 a proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, derulat în România împreună cu Banca Transilvania și cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară, că modificările fiscale aplicabile din 1 ianuarie 2026 și complexitatea regulilor de impozitare a investițiilor îngreunează deciziile investitorilor și afectează încrederea în piața financiară. Investitorii trebuie să distingă între impozitul pe venit și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), deoarece reținerea automată a impozitului de către broker sau plătitorul venitului nu elimină întotdeauna obligațiile fiscale. În anumite situații, veniturile cumulate din dividende, dobânzi, investiții și alte surse impun depunerea Declarației Unice și plata contribuției de sănătate. Regimul fiscal aplicabil depinde de natura venitului și de intermediarul utilizat. Câștigurile din vânzarea titlurilor de valoare, dividendele și dobânzile sunt tratate diferit, iar în cazul tranzacțiilor cu acțiuni contează dacă brokerul este rezident fiscal în România sau în străinătate. „Înainte de a investi, un investitor ar trebui să înțeleagă câteva principii de bază: impozitarea depinde de tipul de venit, respectiv câștig din vânzare, dividend sau dobândă, iar în cazul câștigurilor din titluri de valoare contează brokerul prin care se tranzacționează, român sau rezident fiscal în România, respectiv străin sau nerezident”, a explicat Romulus Badea, vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali. Reținerea la sursă nu înseamnă automat că toate obligațiile fiscale au fost îndeplinite. Chiar dacă impozitul pe venit este calculat și virat de intermediar, investitorul poate avea în continuare obligația de a plăti CASS sau de a declara impozitul reținut într-o altă țară și de a solicita credit fiscal în România, dacă legislația aplicabilă permite acest lucru. Specialistul atrage atenția că regulile au fost modificate de la 1 ianuarie 2026. Investitorii care folosesc informații fiscale din 2024 sau 2025 riscă să aplice cote depășite. Evidența tranzacțiilor este, de asemenea, esențială. Data achiziției, prețul, comisioanele și data vânzării trebuie păstrate pentru calcularea corectă a câștigului și pentru eventuala compensare a pierderilor. Declarația pierderilor este la fel de importantă ca raportarea câștigurilor. O pierdere care nu este declarată în anul în care a fost realizată nu mai poate fi utilizată ulterior pentru compensare. În mod obișnuit, Declarația Unică, formularul 212, se depune până la 25 mai a anului următor celui în care au fost obținute veniturile. Întârzierea atrage dobânzi și penalități de 0,03% pentru fiecare zi. Interviul face parte din proiectul „Educația financiară, cea mai bună investiție în tine”, lansat de Financial Intelligence împreună cu Banca Transilvania, cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară, potrivit Financial Intelligence. Potrivit art. 91 din Codul fiscal, veniturile din investiții includ, în principal, câștigurile din transferul titlurilor de valoare, dividendele, dobânzile și alte categorii prevăzute de legislație. Diferența majoră este între veniturile pentru care impozitul este reținut la sursă și are caracter final și cele pentru care investitorul trebuie să își calculeze singur câștigul net anual. În prima categorie intră, în principal, dividendele, dobânzile și câștigurile realizate prin intermediul unui broker român. Pentru veniturile obținute printr-un broker străin, din titluri nelistate sau din anumite active, obligația de calcul și declarare revine investitorului. „Veniturile impozitate prin stopaj la sursă cu impozit final, precum dividendele, dobânzile și câștigurile prin broker român, nu mai generează, în principiu, obligații de declarare a impozitului pe venit. În schimb, în cazul veniturilor autoimpuse, precum cele obținute prin broker străin, din titluri nelistate sau din criptomonede, investitorul calculează câștigul net anual și îl declară prin formularul 212”, a precizat Romulus Badea, vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali. Pentru acțiunile listate la Bursa de Valori București tranzacționate prin intermediari rezidenți fiscal în România, procedura este mai simplă din punct de vedere administrativ. Printre exemplele menționate se numără BT Capital Partners, TradeVille și XTB, în măsura în care se aplică regimul fiscal aferent rezidenței fiscale a intermediarului. Începând din 2026, impozitul este reținut de broker pentru fiecare tranzacție profitabilă. Cota este de 3% pentru titlurile deținute mai mult de un an și de 6% pentru cele vândute într-un interval mai scurt. Impozitul este final și nu se aplică profitului net anual, ci rezultatului fiecărei tranzacții câștigătoare. „În acest regim, brokerul calculează și reține automat impozitul, iar investitorul nu depune Declarația Unică pentru impozitul pe venit. Pierderile nu se compensează automat cu profiturile, deoarece taxarea nu se face asupra rezultatului net anual”, a explicat Romulus Badea, vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali. Investitorul trebuie însă să urmărească plafonul pentru CASS. Dacă veniturile extrasalariale cumulate, inclusiv câștigurile nete din investiții, depășesc echivalentul a 6 salarii minime brute pe economie într-un an, poate apărea obligația de declarare și plată a contribuției de sănătate. Calculul se realizează în funcție de pragurile de 6, 12 și 24 de salarii minime brute. Extrasele de cont și rapoartele anuale furnizate de broker ar trebui păstrate pentru verificarea reținerilor și pentru justificarea veniturilor în fața Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Formularul 212 trebuie depus de investitorii care obțin câștiguri prin brokeri nerezidenți sau din vânzarea unor titluri nelistate. Declarația este necesară și atunci când veniturile extrasalariale cumulate depășesc plafonul legal pentru CASS, chiar dacă impozitul pe venit a fost reținut la sursă. Aceeași obligație poate apărea în cazul veniturilor din criptomonede care depășesc plafonul de scutire, precum și atunci când investitorul dorește să declare o pierdere fiscală pentru a o reporta în anii următori. Plata voluntară a CASS reprezintă o altă situație în care formularul poate fi depus. Printre cele mai frecvente erori se află confundarea impozitului reținut la sursă cu lipsa oricărei obligații fiscale, nedeclararea pierderilor în anul realizării lor și combinarea unor venituri care aparțin unor regimuri fiscale diferite. Investitorii omit uneori să declare veniturile obținute prin brokeri străini, considerând, în mod greșit, că regulile aplicabile intermediarilor români se extind automat și asupra acestora. O altă eroare este presupunerea că dividendele taxate în străinătate nu mai trebuie declarate în România, statul de rezidență fiscală. În funcție de convențiile pentru evitarea dublei impuneri, impozitul plătit în străinătate poate fi recunoscut sub forma unui credit fiscal, însă venitul trebuie raportat corespunzător. Tratamentul fiscal al pierderilor diferă în funcție de modalitatea de impozitare. În cazul brokerilor români, impozitul se aplică direct fiecărei tranzacții profitabile, astfel că nu există un mecanism automat de compensare între pierderi și câștiguri. Pentru veniturile supuse autoimpunerii, pierderea netă anuală poate fi recuperată în limita a 70% din câștigurile nete anuale obținute în următorii 5 ani fiscali consecutivi. Reportarea se face cronologic, conform regulii „primul intrat, primul ieșit”, ceea ce înseamnă că este utilizată mai întâi pierderea cu vechimea cea mai mare. „Dreptul de report este personal și netransmisibil, astfel încât nu poate fi cedat, moștenit sau preluat de o altă persoană. Dacă o pierdere rămâne necompensată după expirarea perioadei de 5 ani, aceasta devine definitivă și se pierde”, a declarat Romulus Badea, vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali. Pierderile realizate în străinătate pot fi compensate tot în limita de 70%, dar numai cu venituri de aceeași natură și din aceeași sursă. Prin urmare, o pierdere înregistrată într-o țară nu poate fi utilizată pentru diminuarea unui câștig obținut într-o altă jurisdicție. Compensarea se aplică doar în cadrul aceleiași categorii de venit. O pierdere din transferul acțiunilor, obligațiunilor, instrumentelor financiare derivate sau aurului de investiții nu poate reduce baza de impozitare a dividendelor, dobânzilor, veniturilor din criptomonede, salariilor, chiriilor ori activităților independente. Pierderea trebuie declarată prin Declarația Unică în anul în care a fost realizată. În lipsa acestei raportări, investitorul nu o mai poate invoca ulterior pentru compensare. În cazul în care rezultatul net anual este zero sau negativ, nu se datorează CASS pentru anul respectiv, însă persoana nu dobândește prin această operațiune calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate. Dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 sunt impozitate cu 16%, în baza Legii nr. 141/2025. Cota este mai mare decât nivelul de 5% aplicat până în 2023 și decât cel de 8% valabil în 2024. Impozitul este reținut la sursă de societatea care distribuie dividendul sau, după caz, de brokerul ori administratorul care gestionează plata dividendelor aferente acțiunilor și fondurilor tranzacționate la bursă. Pentru impozitul pe venit, suma reținută este finală și nu mai trebuie declarată separat de investitor. În cazul dividendelor aprobate, dar neachitate până la finalul anului în care au fost aprobate situațiile financiare, impozitul trebuie declarat și virat până la 25 ianuarie a anului următor. Chiar și în această situație, investitorul trebuie să verifice dacă veniturile cumulate îl plasează peste pragurile pentru CASS, obligație care poate exista separat de impozitul pe dividende.