Романские семьи в Новой Зеландии: успех в карьере и сохранение традиций

„Nu veniți pentru lux sau shopping în Noua Zeelandă. Veniți pentru peisaje, pentru căldura oamenilor și bucuria de a trăi.” - Delia Giurgiu 13 August 2026, 19:27 În Noua Zeelandă trăiesc și familii de români cu trei, poate chiar patru generații. La începutul anilor 2000 a fost un val destul de mare de emigrare de tineri veniți cu copiii lor născuți în România. Unii și-au adus mai târziu și părinții. Între timp, copiii de atunci s-au căsătorit și au și ei proprii copii. Au o cariere de succes și poveștile lor sunt pline de bucurie, dar de multe ori și de dorul de acasă, în România. Bunica Silvia și-a urmat copiii în Noua Zeelandă, după ce a ieșit la pensie în România. Fiica ei, Delia, lucrează în managementul riscului, în conducerea Băncii Noii Zeelande din Auckland. „Noi, emigranții, în general, nu doar români, am observat și la alte popoare, parcă vrem să dovedim, să nu-i dezamăgim că ne-au angajat. Poate că muncim și mai mult, și mai cu râvnă. Asta se vede și se apreciază. La Bank of New Zealand primul meu job a fost la nivel de începători. Și ce m-a bucurat foarte mult e că n-am avut nevoie de nicio pilă, de nicio relație, de nicio cunoștință, pur și simplu prin ce fac, prin atitudinea față de muncă, prin respectul față de cei cu care muncesc, am fost promovată. Sunt în aceeași bancă și sunt senior manager la departamentul de risc.” - spune Delia Giurgiu Gabriel Giurgiu, ai cărui părinți trăiesc acum tot la Auckland, este inginer și lucrează în cercetare-dezvoltare, la o firmă din Auckland, care în ultimul sfert de secol a evoluat atât de mult, încât a ajuns un conglomerat de firme, care fac cercetare și dezvoltă produse noi în mai multe domenii. „Am făcut în Noua Zeelandă casa noastră. Eu consider că e foarte similară cu Ardealul, în modul cum gândesc localnicii, în stilul de viață. Mie îmi place că poți să te înțelegi cu cineva, să dai mâna și ăla-i contractul. La firma la care lucrez de 23 de ani, în primii 10 ani, n-am avut niciun contract. Pentru mine e fantastic. Toți au doctorate, două, trei facultăți. Majoritatea s-a ales pe sprânceană.” - declară Gabriel Giurgiu Hobby-ul Deliei Girugiu este actoria și acum aproape 15 ani a inițiat trupa de teatru de amatori Măgura, în cadrul Asiciației Românilor din Auckland „Doina” și a jucat în mai multe spectacole și chiar filme produse în Noua Zeelandă, uneori alături de fiul ei Alexandru. Tot pornind de la un hobby, Gabriel Giurgiu a ajuns să deschidă o școală de tenis în Auckland, pe care o gestionează acum tot împreună cu Alexandru, născut în România, dar crescut la Auckland, IT-ist de meserie, căsătorit cu o „kiwi”, adică o localnică. „Tenis a fost pasiunea mea toată viața, dar n-am avut șansa să o dezvolt în România. După o perioadă în care îl duceam pe fiul meu la tenis și mă uitam la alții, mi-a venit ideea să studiez un pic și experiența asta m-a dus mai departe. Nu o să ajung niciodată să câștig Wimbledon-ul, e prea târziu. Satisfacția în tenis, pur și simplu, să-ți facă plăcerea să stai pe teren și cu prietenii, să joci împreună, să râzi, să stai în aer liber, mai ales pentru copii, e important să nu fie numai în fața calculatorului. Și așa am ajuns să fac antrenamente cu copiii, deja de vreo 15 ani, împreună cu Alexandru, fiul meu, care lucrează ca programator dimineața. Și după masa ne deconectăm de problemele de dimineață, făcând ceva plăcut pentru copii și bucurându-ne de bucuria lor.” - mai spune Gabriel Giurgiu În interviul acordat Ralucăi Rădulescu, pentru Radio România Cultural, toți patru vorbesc despre viața între lumi, despre viața profesională în Noua Zeelandă, dar și despre încă acasă și în România.