В Бихоре выявили более 2,2 тысячи детей с нарушениями речи и обучения

O literă pe care copilul nu reușește să o pronunțe poate fi o problemă ușor de îndreptat. Alte dificultăți îl însoțesc însă la școală, unde peste ele se așază cititul, scrisul și matematica. Dacă nu sunt depistate și corectate, nereușitele repetate pot afecta încrederea copilului în propriile capacități și în timp, interesul pentru școală. Datele Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) Bihor arată dimensiunea activității cabinetelor logopedice în anul școlar 2025-2026. Acestea au avut în evidență 25.944 de preșcolari și elevi, dintre care au fost examinați 8.196. Peste 2.200 de copii depistați În urma examinărilor, specialiștii au depistat tulburări de limbaj și comunicare la 2.285 de copii, aproape 28% dintre cei examinați. Procentul nu poate fi însă extins la toți copiii din Bihor, deoarece cei examinați nu reprezintă un eșantion statistic al întregii populații școlare. Dintre cei 2.957 de preșcolari examinați, 1.128 au fost depistați cu dificultăți și 978 au fost luați în corectare. La școlari, din 5.239 de elevi examinați au fost depistați 1.157, iar 913 au intrat în programele de corectare. În total, dintre cei 1.891 de copii luați în corectare, 637 au fost considerați corectați și 1.148 ameliorați. Durata intervenției depinde însă de natura și numărul dificultăților întâlnite. „Unii, dacă nu pronunță corect «ș», sunt ușor de corectat, dar dacă au două-trei deficiențe de vorbire vor intra automat și în următorul an”, explică Cristina Avrigeanu, directoarea CJRAE Bihor. La vârste mici, unele întârzieri pot dispărea odată cu dezvoltarea copilului, însă persistența lor este un motiv pentru consultarea unui specialist. „În primii doi ani mai pot fi diferite dificultăți de vorbire. Dacă la 4-5 ani nu s-au corectat, trebuie intervenit. Copilul poate avea doar o întârziere în dezvoltarea limbajului. Se poate întâmpla și pe linie genetică. Ar trebui făcută măcar o evaluare la un specialist”, spune Cristina Avrigeanu. 29 de logopezi. Ar fi nevoie de minimum 100 Cei 1.891 de copii luați în corectare înseamnă, printr-o împărțire pur aritmetică, aproximativ 65 pentru fiecare dintre cei 29 de logopezi. Nu este însă o normă individuală de lucru: cazurile diferă ca dificultate și durată, iar specialiștii nu sunt distribuiți uniform în județ. „Vorbim de aproximativ 2.300 de copii depistați, în situația în care noi avem doar 29 de logopezi. În mediul rural avem logopezi la Tinca, la Vașcău și în zonele limitrofe: Sânmartin, Sântandrei. Ar fi nevoie de minimum 100 ca să putem acoperi tot județul”, declară Cristina Avrigeanu. Extinderea rețelei depinde de posturile alocate în sistemul de învățământ. CJRAE a beneficiat în ultimii ani de noi posturi, prin Ministerul Educației și cu sprijinul Inspectoratului Școlar, însă efectivul rămâne departe de necesarul estimat de instituție. „Când am preluat eu mandatul, în urmă cu 4-5 ani, erau 14 sau 15 logopezi în tot județul. Acum numărul lor s-a dublat. Mi-am dorit ca măcar în Oradea să am un logoped pe grădiniță. În actualele condiții, colegii mei lucrează, aproape toți, cu dublă normă. La orice grădiniță sau școală cu 200-300 de copii ar trebui să fie măcar un logoped”, explică directoarea CJRAE Bihor. Logopedia nu se termină odată ce copilul a învățat să pronunțe corect sunetele. European Speech and Language Therapy Association (ESLA) arată că specialiștii lucrează cu persoane de toate vârstele, inclusiv cu elevi și adolescenți, iar activitatea lor cuprinde și dificultățile de citire și scriere, dar și tulburările specifice de învățare. „Logopezii, pe lângă faptul că lucrează cu terapiile de limbaj, lucrează și cu copiii cu tulburări specifice de învățare, care sunt depistate după clasa a II-a și merg până la liceu. Vorbim aici despre dislexie, disgrafie, discalculie. Sunt niște instrumente speciale care trebuie folosite pentru a corecta aceste probleme. Cadrele didactice trebuie și ele instruite cum să îi evalueze, pentru că au nevoie de materiale compensatorii, hărți mentale, calculator etc. Aici au și consilierii școlari un rol, dar cei care sunt instruiți special, formați în această direcție, sunt logopezii”, explică directoarea. Dislexia înseamnă dificultăți persistente în citire, disgrafia afectează scrierea, iar discalculia îngreunează înțelegerea numerelor și efectuarea calculelor. Ele nu înseamnă că un copil are o inteligență scăzută, ci că întâmpină dificultăți specifice în dobândirea acestor abilități. Atunci când serviciul public nu poate acoperi nevoia, alternativa depinde și de posibilitățile financiare ale familiei. „Unde își permit, părinții merg și plătesc ore particulare de logopedie”, spune Cristina Avrigeanu. Efectele unei dificultăți netratate se pot acumula pe măsură ce cerințele școlare cresc. „Problemele acestea nu duc neapărat la analfabetism, dar copiii rămân în urmă, scade stima de sine, autoeficacitatea percepută și apar demotivarea și dezinteresul. «De ce să mai învăț, că oricum nu reușesc, nu pot, sunt prost». Și ajungem în final poate chiar la abandon școlar. Orice piedică pe care o avem la început ne demotivează și ne pune pe o anumită direcție, spre renunțare”, explică directoarea CJRAE Bihor. Copiii se plictisesc mai repede Activitatea CJRAE îi pune pe specialiști în contact cu copii de vârste și niveluri de dezvoltare diferite. Observațiile lor nu se opresc la cazurile care ajung în cabinetul logopedic. „Cele mai evidente schimbări la copii în ultimii ani sunt cele legate de atenție și capacitatea de a sta în sarcină. Concentrarea. Și la copiii foarte buni, cu nivel foarte ridicat de inteligență, și la ceilalți. Se plictisesc repede. Și nu discutăm neapărat de copiii supraexpuși la ecrane”, spune Cristina. Tehnologia a schimbat și ritmul în care adulții caută și primesc informația, iar școala lucrează acum cu generații crescute în acest mediu. „Și pe noi tehnologia ne-a dus spre primirea cât mai rapidă a răspunsului. Noi ne-am transformat așa, iar copiii ne imită și au același ritm. Predând și având aceleași metode ca acum 20 de ani, nu mai ai cum să îi menții atenți pe toți. Aici apare provocarea pentru foarte multe cadre didactice”, declară Cristina Avrigeanu. Înainte de litere, calcule și teme, copilul exersează în colectivitate lucruri pe care nu le poate învăța singur acasă: să rămână fără părinte, să respecte reguli, să gestioneze un refuz sau un conflict și să relaționeze cu alți copii. Grădinița oferă primele astfel de experiențe într-un cadru adaptat vârstei. „Cel mai important lucru pe care poate să-l facă părintele este să își ducă copilul la grădiniță. Regulat, din grupa mică. Nu din când în când, că plânge dacă rămâne fără mine și după aia nu îl mai duc. Va plânge și în clasa pregătitoare fără tine. Un copil care nu se poate regla emoțional și care nu poate să învețe să stea fără părinte și să dezvolte anumite abilități sociale de unul singur va avea aceste probleme și în clasa pregătitoare”, spune Cristina Avrigeanu. Un alt exercițiu începe acasă și nu are nevoie de manuale: conversația despre ceea ce i se întâmplă copilului. „Foarte important este și să discute mult cu copilul. Dar din perspectiva de a-l încuraja să spună ce se întâmplă la grădiniță și la școală. După o vârstă, oricum nu vor mai vrea să povestească ce fac la școală. Dar dacă nu există nici măcar un minim al acestui obicei, va fi foarte dificil mai încolo”, spune directoarea CJRAE Bihor. Taguri: