В Египте найдена гробница жрицы XVIII династии Мерит, служившей в храме Карнака

Sicriul îi aparținea lui Merit, o femeie care a trăit în timpul Dinastiei a XVIII-a a Egiptului și care avea rolul de cântăreață sacră în templul de la Karnak, unul dintre cele mai importante centre religioase ale Egiptului antic, dedicat zeului Amun, protectorul Tebei. Mai târziu, Amun a fost asociat cu zeul-soare Ra, formând Amun-Ra, considerat regele zeilor și una dintre cele mai puternice divinități ale Egiptului antic. Descoperirea propriu-zisă a fost făcută la sfârșitul anului trecut, în timpul săpăturilor arheologice, dar autoritățile egiptene au prezentat rezultatele cercetărilor în 2026. Printre obiectele găsite în zonă se numără și mormântul unui preot al templului lui Amun și peste 30 de pisici mumificate. „Descoperirea puțului funerar și a sicrielor din interior a fost un moment cu adevărat emoționant și memorabil pentru întreaga echipă”, a declarat egiptologul Abdelghaffar Wadji, care a coordonat săpăturile. Inscripțiile de pe sicriu permit datarea vieții lui Merit între aproximativ 1550 și 1292 î.Hr., la începutul Regatului Nou, una dintre cele mai prospere și puternice perioade din istoria Egiptului antic. Rolul de „cântăreață” nu avea sensul pe care îl atribuim astăzi acestei ocupații. Era o funcție religioasă importantă, rezervată în special femeilor din familiile influente. În timpul ritualurilor, acestea cântau, dansau, băteau în tobe și rosteau invocații despre care egiptenii credeau că atrag atenția zeilor. „Departe de a fi simple interprete, cântăreața era un rol destinat elitei”, potrivit egiptologului Hesham Hussein din cadrul autorității egiptene pentru antichități. Femeile care primeau acest titlu proveneau, de regulă, din familii puternice și erau soții sau fiice ale unor preoți ori demnitari. Pentru vechii egipteni, cântecele și invocațiile aveau un rol esențial în comunicarea cu divinitățile. Înaintea ceremoniilor, preoții curățau templele, ardeau tămâie și pregăteau ofrande cu pâine, carne, fructe, legume și vin. Apoi începeau cântecele rituale. În acord cu credințele egiptenilor, tocmai acestea trebuiau să atragă atenția divinității și să o facă prezentă în templu, a explicat egiptologul Suzanne Onstine, de la Universitatea din Memphis. „Cântecul este cel care ajută, de fapt, la atragerea atenției zeului pentru ca acesta să intre în templu”, spune cercetătoarea. Mirosul mâncării și al tămâiei, alături de sunetul vocilor, erau considerate mijloace prin care oamenii puteau ajunge la lumea zeilor. Merit ar fi participat și la marile procesiuni religioase. În timpul Festivalului Frumos al Văii, una dintre importantele sărbători ale Egiptului antic, statuile zeilor Amun, Mut și Khonsu erau transportate de la templul Karnak peste Nil pentru a binecuvânta templele și necropolele. Femeile cu rolul deținut de Merit mergeau înaintea procesiunii, cântând și folosind tobe, talgere și instrumente asemănătoare unor zornăitoare. Muzica avea atât o funcție religioasă, cât și una practică: îi anunța pe oameni că procesiunea se apropia. Rolul acestor femei a căpătat o importanță deosebită în timpul domniei lui Hatshepsut, una dintre puținele femei care au condus Egiptul ca faraon. Ea a domnit în secolul al XV-lea î.Hr., într-o perioadă de mare prosperitate. Hatshepsut a extins calendarul procesiunilor religioase, iar funcția de cântăreață sacră a devenit o ocupație distinctă în ierarhia templelor și un titlu acordat femeilor din elita societății. „În Dinastia a XVIII-a nu mai descrie doar o activitate. Este un titlu asociat unui templu și acordat femeilor din elită”, explică cercetătorii. Camera în care a fost găsit sicriul nu pare să fi fost locul în care Merit fusese înmormântată inițial. Arheologii cred că puțul funerar a fost folosit ulterior ca ascunzătoare, iar mai multe sicrie au fost aduse aici din alte morminte. Atunci când mormintele erau amenințate de jafuri sau de degradare, preoții egipteni mutau uneori sicriele și rămășițele celor decedați în locuri mai sigure. „Pe baza dovezilor actuale, se pare că puțul a fost folosit ca ascunzătoare funerară, unde sicriele din lemn au fost adunate și reînhumate după ce au fost scoase din locurile lor inițiale de înmormântare”, a precizat coordonatorul săpăturilor. Așa ar fi ajuns și sicriul lui Merit în camera ascunsă de la Dra Abu el-Naga. Deși inscripțiile au dezvăluit numele și rolul său, arheologii nu știu încă multe despre viața femeii. Cert este că Merit aparținea elitei și ocupa o poziție respectată într-unul dintre cele mai importante temple ale Egiptului antic. Noile cercetări ar putea dezvălui la ce ceremonii a participat Merit și ar putea oferi mai multe informații despre femeile care, în urmă cu peste trei milenii, aveau misiunea de a-i „chema” pe zei.