Экономисты прогнозируют переход мировой экономики к дефляции к 2030 году из-за рекордных инвестиций в инфраструктуру

Marko Papic, strateg-șef pentru investiții la BCA Research, estimează că Statele Unite și economia globală ar putea ajunge la dezinflație sau chiar deflație până în 2030, pe fondul investițiilor masive în energie, infrastructură și lanțuri de aprovizionare, care ar putea genera capacități excedentare și presiuni de scădere a prețurilor. Scăderea prețurilor poate deveni mai dificil de gestionat decât o inflație ridicată, deoarece băncile centrale au un spațiu limitat pentru reducerea dobânzilor. În timp ce majorarea ratelor poate tempera cererea și ritmul de creștere a prețurilor, dobânzile nu pot fi coborâte la nesfârșit pentru a încuraja consumul și investițiile. Experiența Japoniei ilustrează acest risc. Economia niponă a traversat aproape 3 decenii de stagnare după intrarea într-o perioadă prelungită de deflație în anii 1990. Într-un astfel de context, companiile și consumatorii pot amâna investițiile și achizițiile, anticipând că bunurile și serviciile vor deveni mai ieftine. Un factor important îl reprezintă schimbarea priorităților guvernelor și companiilor după pandemia de COVID-19 și izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina în 2022. Blocajele care au afectat aprovizionarea cu cipuri, gaze naturale și îngrășăminte au determinat autoritățile să pună accent pe reziliența lanțurilor de aprovizionare. Marko Papic, strateg-șef pentru investiții la BCA Research, consideră că extinderea capacităților de producție a devenit „obiectivul critic” al politicilor macroeconomice din întreaga lume. Totuși, el susține că lanțurile de aprovizionare nu par „deloc fragile”, întrucât economia globală a continuat să funcționeze chiar și în condițiile războiului din Europa și ale închiderii strâmtorii Hormuz. Prin această zonă maritimă tranzitează, în condiții normale, aproximativ 20% din oferta mondială de petrol destinată piețelor internaționale. Perturbarea traficului ar putea alimenta pe termen scurt inflația energetică și ar putea majora costurile de transport și producție, însă reacția companiilor și a guvernelor ar putea accelera investițiile în alternative. „Consecința reală a crizei din strâmtoarea Hormuz este, prin urmare, un val de investiții de capital care s-ar putea să nu fie necesar”, a afirmat Marko Papic, strateg-șef pentru investiții la BCA Research. Statele Unite alocă fonduri semnificative pentru dezvoltarea unor capacități interne în domenii considerate strategice. Departamentul pentru Energie a acordat în această vară împrumuturi de 17,5 miliarde de dolari pentru construirea lanțului de aprovizionare al industriei nucleare americane. Instituția a rezervat, de asemenea, 500 de milioane de dolari pentru proiecte de procesare a mineralelor și materialelor, producție de baterii și extindere a capacității de reciclare. Aceste programe urmăresc reducerea dependenței de furnizorii externi și limitarea vulnerabilității economiei în fața unor noi crize geopolitice sau logistice. Investițiile publice se suprapun cu boom-ul inteligenței artificiale, care determină companiile tehnologice să cheltuiască masiv pentru centre de date, energie și infrastructură digitală. Meta, Microsoft, Amazon și Alphabet, printre cei mai mari investitori în inteligență artificială, ar urma să aloce împreună peste 700 de miliarde de dolari pentru cheltuieli de capital asociate acestui sector în acest an. Goldman Sachs estimează că investițiile de capital ale celor 4 companii ar putea depăși 5 trilioane de dolari până la sfârșitul deceniului, un nivel superior produsului intern brut al Japoniei, potrivit estimării citate în analiza privind perspectivele economiei globale. Papic anticipează că investițiile accelerate ar putea produce, în anii următori, o ofertă excedentară în mai multe ramuri ale economiei. Printre domeniile vizate se numără energia alternativă, coridoarele de transport, rețelele de internet prin fibră optică și satelit, precum și fabricile de semiconductori. „În schimb, până în anii 2030, lumea ar putea fi inundată de energie alternativă, noi coridoare de transport, atât prin fibră optică, cât și prin internet prin satelit, precum și de o multitudine de fabrici de semiconductori. O astfel de lume este probabil să fie dezinflaționistă, dacă nu chiar deflaționistă”, a spus Marko Papic, strateg-șef pentru investiții la BCA Research. Dezinflația înseamnă încetinirea ritmului de creștere a prețurilor, fără ca acestea să scadă neapărat. Deflația presupune o reducere efectivă și persistentă a prețurilor. Prima evoluție este, în general, favorabilă pentru consumatori și factorii de decizie, însă a doua poate indica o slăbire severă a activității economice. Strategul susține că succesiunea șocurilor asupra ofertei îi determină pe guverne și companii să investească nu doar în apărare, ci și în energie, infrastructură și redundanța lanțurilor de aprovizionare. Aceste cheltuieli pot menține presiunile asupra prețurilor la un nivel ridicat pe termen scurt, dar pot crea capacități excedentare în anii următori. „Șocurile repetate asupra ofertei direcționează cheltuielile guvernamentale și corporative nu doar către apărare, ci și către energie, infrastructură și redundanța lanțurilor de aprovizionare. Presiunile asupra prețurilor vor rămâne ridicate deocamdată, însă excesul de capacitate ar putea provoca dezinflație în anii 2030”, a declarat Marko Papic, strateg-șef pentru investiții la BCA Research. În pofida perspectivei pe termen lung privind o posibilă deflație, piețele financiare continuă să reflecte îngrijorări legate de inflație și de situația fiscală a Statelor Unite. Randamentele obligațiunilor guvernamentale americane au crescut în ultimele săptămâni, iar randamentul titlurilor cu scadența la 30 de ani a urcat recent la cel mai ridicat nivel din 2007. Evoluția indică temerile investitorilor că prețurile mai mari ale petrolului s-ar putea transmite către alte sectoare ale economiei. O astfel de dinamică ar menține presiunea asupra Rezervei Federale a Statelor Unite și ar putea determina piața să anticipeze dobânzi mai ridicate pentru o perioadă mai lungă. Randamentele au crescut din nou după publicarea celor mai recente date privind cheltuielile de consum personal, cunoscute sub abrevierea PCE (Personal Consumption Expenditures, cheltuieli pentru consum personal). Acest indicator este preferat de Rezerva Federală pentru evaluarea inflației. În iulie, inflația PCE a ajuns la 3,7% față de aceeași lună a anului precedent, depășind estimările. Contrastul dintre presiunile inflaționiste actuale și riscul unor capacități excedentare în următorul deceniu complică perspectivele pentru politica monetară. Băncile centrale trebuie să gestioneze simultan șocurile energetice și geopolitice pe termen scurt, precum și posibilitatea ca investițiile masive să genereze o ofertă prea mare în raport cu cererea pe termen lung.