В Сигети открыли памятник евангелическому епископу Георгу Даниэлю Тейтшу, ставшему символом поддержки саксонской общины

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰 Acum 127 de ani, Sibiul inaugura monumentul episcopului Bisericii Evanghelice, Georg Daniel Teutsch din Piaţa Huet. Se întâmpla pe 19 august 1899, atunci când comunitatea săsească onora memoria unui om care, deși nu era sibian prin naștere, a devenit una dintre personalitățile importante ale orașului. În timpul lui Teutsch, reședința episcopală evanghelică a fost readusă la Sibiu după aproape trei secole, iar orașul a redevenit centrul vieții bisericești săsești. Profesor, istoric, om politic și episcop, el a încercat să ofere comunității un punct de sprijin într-o perioadă în care vechile instituții politice dispăreau. Tribuna prezintă astăzi, în colaborare cu Serviciul Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale, detalii din viaţa şi activitatea istoricului şi episcopului Georg Daniel Teutsch, dar şi povestea dezvelirii statuii devenită emblematică pentru Sibiu şi pentru comunitatea săsească din sudul Transilvaniei. Ziarul a beneficiat în demersul său de bunăvoința și experiența istoricului dr. Mariana S. Țăranu, directorul Arhivelor sibiene. O zi mare în Piața Huet Astăzi, statuia este o prezență atât de firească în centrul istoric al Sibiului, încât puțini trecători se mai întreabă cine a fost omul reprezentat în bronz și de ce contemporanii săi au considerat că merită un asemenea monument. Ziua inaugurării a rămas în memoria participanților și printr-o întâmplare neobișnuită. Profesorii germani veniți la Sibiu pentru ceremonie au vrut să cumpere flori, dar nu au mai găsit. Explicația au descoperit-o în Piața Huet: delegațiile sosite din localitățile săsești pregătiseră coroane uriașe pentru episcopul pe care îl considerau unul dintre principalii apărători ai bisericii, școlii și identității lor. Pregătirile începuseră cu mai multe luni înainte. În iunie 1899, conducerea Bisericii Evanghelice trimisese invitații universităților germane, societăților științifice și organizațiilor bisericești cu care întreținea legături. La Sibiu au venit profesori, teologi, reprezentanți ai unor asociații culturale și delegați ai autorităților. Printre oaspeți se aflau cunoscuții teologi Adolf von Harnack și Ernst Troeltsch, precum și reprezentanți ai Gustav-Adolf-Verein și Evangelischer Bund. Din localitățile săsești au sosit preoți, învățători și țărani. Unii dintre ei purtau costumele specifice satelor din care veneau. Coroanele lor de flori au înconjurat monumentul din Piața Huet, realizat la Stuttgart de sculptorul Adolf von Donndorf. „Într-o relatare publicată chiar în anul 1899 de revista germană Die Gartenlaube, inaugurarea era prezentată ca o dovadă că sașii transilvăneni își păstrau forța și solidaritatea în ciuda schimbărilor politice prin care trecuseră (n.n. – Transilvania era, în acea vreme, sub administraţie a Imperiului Austro-Ungar). Pentru autorul articolului, monumentul exprima hotărârea comunității de a nu renunța la identitatea sa. Programul nu s-a limitat la dezvelirea statuii. În cadrul manifestărilor a avut loc și o reprezentație festivă, deschisă printr-un vechi cântec despre plecarea germanilor spre răsărit. Alegerea trimitea la venirea coloniștilor germani în Transilvania și lega sărbătoarea de întreaga lor istorie”, susţine istoricul Mariana Ţăranu. De la fiul unui săpunar la demnitatea de episcop Georg Daniel Teutsch nu era sibian prin naștere și nici nu provenea dintr-o familie bogată. S-a născut la Sighișoara, la 12 decembrie 1817. Tatăl său, Martin Benjamin Teutsch, era săpunar. Tânărul a studiat teologia, istoria și limbile vechi la Viena și Berlin. Printre profesorii săi s-a numărat Leopold von Ranke, unul dintre cei mai importanți istorici europeni ai secolului al XIX-lea. Revenit în Transilvania, Teutsch a devenit profesor, apoi rector al gimnaziului din Sighișoara. Pentru el, școala nu trebuia doar să transmită informații. Trebuia să formeze caractere și să-i apropie pe părinți, profesori și elevi. S-a implicat și în viața politică. A participat la evenimentele Revoluției de la 1848 și i-a reprezentat pe sași în Dieta Transilvaniei, în parlamentul imperial de la Viena și apoi în instituțiile politice ale Ungariei. Teutsch nu a ajuns în cele mai înalte funcții datorită originii sociale sau averii. L-au recomandat pregătirea universitară, activitatea de profesor, reputația de istoric, experiența politică și capacitatea de a organiza instituții. Putea vorbi cu aceeași autoritate în fața unui sinod bisericesc, a unei adunări politice sau a locuitorilor unui sat. Teutsch, dincolo de statuie: documentele păstrate la Arhive Povestea lui Georg Daniel Teutsch nu se păstrează doar în bronzul monumentului din Piața Huet. La Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale se află Fondul familiei Teutsch care însumează aproximativ 11,30 metri liniari de documente. Actele urmăresc trei generații ale familiei – Martin Benjamin Teutsch, Georg Daniel Teutsch și fiul său, Friedrich – și cuprind certificate de studii, numiri și confirmări în funcții, diplome, manuscrise, predici, discursuri, însemnări personale și documente de familie. „Una dintre cele mai valoroase părți ale fondului este corespondența. Scrisorile ne poartă de la Sibiu și Sighișoara spre Viena, Berlin și alte centre europene și vorbesc despre școli, biserică, Revoluția de la 1848, situația politică a sașilor, reorganizarea administrației și relațiile dintre comunitățile Transilvaniei. Cele mai multe sunt scrise în germană, dar se păstrează și documente în latină, maghiară, franceză sau engleză. Prin asemenea mărturii, fondul depășește limitele unei arhive de familie și devine o adevărată radiografie a societății transilvănene din secolul al XIX-lea. Printre documente se găsesc și mărturii care îl apropie pe episcop de cititorul de astăzi. Chitanțele păstrate arată că, după moartea tatălui, mama sa, Catharina, a împrumutat bani pentru a-i putea plăti studiile la Berlin. Alături de acestea se află actul imperial prin care alegerea sa ca episcop a fost confirmată și diplomele primite de la universități și societăți științifice germane. Statuia din Piața Huet ne arată personalitatea publică, solemnă, a lui Teutsch; documentele păstrate la Arhivele Naționale ne permit să descoperim omul, familia și eforturile aflate în spatele acestei imagini”, susţine şeful Serviciului Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale. Episcopul care a readus centrul bisericesc la Sibiu, de la Biertan La 19 septembrie 1867, Georg Daniel Teutsch a fost ales episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Transilvania. Alegerea sa a fost confirmată de împăratul Franz Josef la începutul anului 1868. Documentul imperial, redactat în limba maghiară și păstrat în fondul familiei, poartă un mare sigiliu roșu. Odată cu alegerea lui Teutsch, reședința episcopală a fost mutată la Sibiu, după aproape trei secole în care episcopii evanghelici își avuseseră sediul la Biertan. Orașul redevenea astfel centrul efectiv al vieții bisericești săsești. „Teutsch a condus Biserica Evanghelică timp de 26 de ani, până la moartea sa, în 1893. Nu a fost însă doar un episcop preocupat de viața religioasă. El a înțeles că biserica trebuia să protejeze și școlile, cultura, arhivele și instituțiile comunității. Necesitatea unei asemenea reorganizări a devenit evidentă în 1876, când a fost desființată Universitatea Săsească, vechea instituție prin care sașii își exercitaseră autonomia politică și administrativă. Comunitatea pierdea structura care o reprezentase timp de secole. Teutsch a încercat să umple acest gol. În jurul Bisericii Evanghelice au fost păstrate școlile, instituțiile culturale și legăturile dintre localitățile săsești. Hans von Schubert (n. red – un proeminent teolog protestant și istoric al bisericii germane, recunoscut pentru studiile sale detaliate asupra Reformei și a istoriei timpurii a creștinismului) a rezumat sugestiv rolul său: atunci când sașii își pierduseră vechea casă politică, Teutsch le-ar fi construit o casă nouă. Această nouă casă era formată din biserică, școală, cultură și memorie”, afirmă Mariana Ţăranu. Istoricul care le-a povestit sașilor propriul trecut Georg Daniel Teutsch a fost și unul dintre cei mai importanți istorici ai sașilor transilvăneni. A cercetat documente, a publicat studii și a scris o amplă istorie a comunității sale. Cărțile lui nu erau importante numai pentru specialiști. Prin ele, sașii își descopereau originile, vechile drepturi, instituțiile și locul ocupat în istoria Transilvaniei. Tocmai această îmbinare dintre episcop, profesor, politician și istoric explică prestigiul său. Pentru numeroși contemporani, el era omul care le organizase prezentul și le povestise trecutul. „Așezat” între biserică și școală Locul ales pentru statuie nu a fost întâmplător. Monumentul a fost ridicat între Biserica Evanghelică și Gimnaziul Brukenthal, actualul Colegiu Național „Samuel von Brukenthal”. „Pentru Teutsch, acestea erau instituțiile fără de care comunitatea nu putea exista. Biserica oferea organizare și solidaritate, iar școala transmitea limba, cultura și memoria de la o generație la alta. Așezată între cele două clădiri, statuia devenea o legătură simbolică între credință și educație. Teutsch nu privește spre un palat administrativ și nici nu este ascuns într-o curte bisericească. Se află în spațiul public, între cele două instituții cărora le-a acordat cea mai mare importanță. Piața Huet avea și propria încărcătură istorică. Aceasta se afla în nucleul celui mai vechi Sibiu fortificat. Aici se făceau comunicări publice și se adunau reprezentanții orașului. Prin amplasarea monumentului în acest loc, memoria lui Teutsch era așezată chiar în centrul istoriei religioase, școlare și civice a Sibiului”, crede istoricul sibian. Monumentul îl prezintă pe Teutsch în veșminte episcopale. În mâna stângă ține Biblia, iar cu mâna dreaptă se sprijină pe o coloană pe care sunt reprezentate documente medievale. Biblia îl arată pe episcop. Documentele îl reprezintă pe istoricul și apărătorul vechilor drepturi ale sașilor. Statuia din bronz are aproximativ 3,5 metri și este așezată pe un soclu masiv din granit. Pe acesta apar patru medalioane cu chipurile unor colaboratori: episcopul Georg Paul Binder, administratorul Konrad Schmidt, consilierul Johann Carl Schuller și secretarul Franz Gebbel. Omul care nu dorea să fie sărbătorit, dar a fost recunoscut internaţional Documentele din Fondul familiei Teutsch vorbesc despre o recunoaștere impresionantă. A fost primit în comitetul științific al Muzeului Național German din Nürnberg, a devenit membru de onoare al Schiller-Verein din Leipzig și a primit mai multe distincții academice. În 1882, Universitatea din Jena i-a acordat titlul de doctor honoris causa în teologie. În 1887, Teutsch a devenit cetățean de onoare al Sibiului. Cu toate acestea, nu pare să fi fost atras de festivitățile organizate în propria cinste. „În 1892, când se împlineau 50 de ani de la începutul activității sale, a cerut să nu fie organizată o mare sărbătoare publică. Aici se află unul dintre paradoxurile biografiei sale: omul care nu dorise să fie sărbătorit în timpul vieții a primit, la șase ani după moarte, unul dintre cele mai impunătoare monumente ale Sibiului”, încheie Mariana Ţăranu. O statuie care a traversat trei epoci Monumentul a rămas în Piața Huet după dispariția Imperiului Austro-Ungar și după unirea Transilvaniei cu România. A rămas pe loc și în timpul celor două războaie mondiale. Nici regimul comunist nu l-a înlăturat. Monumentul a fost pe atunci mai curând tolerat decât pus în valoare, iar semnificația sa a rămas multă vreme neexplicată. Astăzi, monumentul pare o prezență firească în peisajul centrului istoric. Sibieni și turiști trec zilnic pe lângă el de multe ori fără să se întrebe de ce se află acolo. Însă pentru oamenii adunați în Piața Huet la 19 august 1899, răspunsul era limpede. După pierderea vechilor instituții politice, comunitatea săsească își căuta continuitatea în biserică, școală, cultură și istorie. De aceea, Teutsch a fost așezat între Biserica Evanghelică și Gimnaziul Brukenthal. Nu doar pentru că fusese episcop, ci pentru că întreaga sa viață se desfășurase între aceste două lumi.