Микеланджело: история создания и политический смысл скульптуры «Давид»

Autor :Alexandru Eduard Balaci Introducere Sculptura „David” reprezintă una dintre cele mai puternice asocieri din istoria artei universale. Realizată între 1501 și începutul anului 1504, statuia a devenit rapid nu doar o capodoperă a Renașterii italiene, ci și un simbol al Florenței, al libertății și al forței morale. La 8 septembrie 1504, „David” a fost prezentat oficial locuitorilor Florenței și amplasat în fața Palazzo Vecchio, în Piazza della Signoria. Astăzi, sculptura originală se află în Galleria dell’Accademia din Florența, unde a fost transferată în 1873 pentru a fi protejată de deteriorarea provocată de expunerea îndelungată în aer liber. Nașterea unei capodopere La începutul secolului al XVI-lea, Florența era unul dintre cele mai importante centre culturale și artistice ale Europei. Orașul devenise unul dintre locurile în care ideile Renașterii se dezvoltau cu o intensitate nemaintalnită. Artiști precum Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli și Michelangelo transformau modul în care omul, natura și frumusețea erau reprezentate în artă. În acest context, la 16 august 1501, Michelangelo a primit din partea responsabililor lucrărilor Catedralei din Florența comanda pentru realizarea unei statui monumentale reprezentându-l pe David. Artistul urma să primească 400 de ducați pentru lucrare. Inițial, statuia fusese destinată unuia dintre contraforții exteriori ai Catedralei Santa Maria del Fiore. Există însă un detaliu fascinant legat de materialul din care a fost realizată sculptura, Michelangelo nu a primit un bloc de marmură nou, perfect pregătit, ci a lucrat pe un bloc de marmură care fusese abandonat de alți artiști. Agostino di Duccio și, ulterior, Antonio Rossellino încercaseră să lucreze asupra acestuia, dar proiectele lor nu au fost duse la bun sfârșit. Michelangelo a transformat acest bloc dificil într-una dintre cele mai celebre sculpturi din lume. Lucrarea a fost finalizată în aproximativ trei ani, un record pentru un artist atât de tânăr, având în vedere dimensiunile și complexitatea proiectului. „David” are 5,17 metri înălțime și, împreună cu baza sculptată, cântărește aproximativ 5.560 de kilograme. David înaintea luptei Unul dintre elementele care diferențiază sculptura lui Michelangelo de alte reprezentări ale lui David este momentul ales. În tradiția artistică anterioară, David era adesea reprezentat prin victoria asupra lui Goliat, uneori cu capul uriașului în apropiere. Michelangelo a ales însă un moment anterior luptei, când David este prezentat în clipa în care se pregătește să-l înfrunte pe adversarul său. Această alegere a schimbat mesajul operei. Nu vedem un erou care sărbătorește o victorie, ci un om aflat într-o stare de concentrare și tensiune. Chipul său exprimă hotărâre, iar corpul transmite energia unui personaj pregătit să acționeze. David nu este reprezentat ca un adolescent fragil, ci ca un tânăr puternic și sigur pe sine iar Michelangelo  a ales să acorde  atenție extra anatomiei corpului,  prin finisarea mușchilor, proporțiilor și poziției membrelor. Statuia demonstrează interesul profund al artistului pentru studiul corpului omenesc, una dintre preocupările fundamentale ale artei renascentiste. Poziția personajului, cunoscută drept contrapposto, contribuie la impresia de echilibru și naturalețe. Greutatea corpului este distribuită în principal pe un picior, în timp ce celălalt este relaxat. În același timp, diferite părți ale corpului creează o serie de contraste care dau impresia de mișcare potențială. În ciuda faptului că este realizată din marmură, sculptura pare pregătită să se miște. Această combinație dintre stabilitate și tensiune este una dintre marile realizări artistice ale lui Michelangelo. Destinația inițială a lui „David” era la Catedrala din Florența. După finalizarea ei, însă, autoritățile și artiștii orașului și-au dat seama că o operă atât de impresionantă putea avea o semnificație mult mai largă și la 25 ianuarie 1504, o comisie formată din personalități importante ale vieții artistice florentine a stabilit locul în care urma să fie amplasată sculptura. Printre participanți s-au numărat Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli, Filippino Lippi și Perugino. În cele din urmă, s-a decis ca „David” să fie amplasat la intrarea în Palazzo Vecchio, sediul puterii politice florentine.  David putea fi interpretat drept reprezentarea Florenței: un oraș relativ mic și vulnerabil, aflat în permanență în competiție cu puteri mai mari, dar hotărât să-și apere independența. Personajul biblic, care îl învinge pe uriașul Goliat nu prin forță fizică, ci prin inteligență și curaj, devenea astfel o metaforă pentru Republica Florentină. De aceea, statuia a fost mai mult decât o simplă operă de artă. Ea a devenit un simbol politic al forței, libertății și independenței Florenței.  Pe 8 septembrie 1504,  statuia a fost prezentată oficial orașului.Imaginea trebuie să fi fost impresionantă: o sculptură de peste cinci metri înălțime, realizată din marmură albă, amplasată în centrul vieții politice a Florenței. Locuitorii orașului puteau vedea de aproape ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante creații ale Renașterii. Sursele oficiale ale Galleria dell’Accademia consemnează că statuia a provocat admirația contemporanilor încă de la dezvelire. Un detaliu mai puțin cunoscut este că, în forma sa inițială, „David” nu era complet lipsit de culoare. Unele elemente erau aurite, printre acestea numărându-se ghirlanda de pe cap, trunchiul aflat în spatele piciorului drept și praștia. În timp, aceste elemente decorative s-au pierdut, iar imaginea pe care o avem astăzi este cea a unei sculpturi dominată complet de albul marmurei. Simbolul omului renascentist „David” trebuie înțeles și în contextul ideilor Renașterii, o perioadă în care cultura a înflorit ca o formă de contestare a autorității religioase. În această perioadă, omul era privit cu o atenție diferită față de epocile anterioare. Artiștii și intelectualii Renașterii redescopereau cultura Greciei și Romei antice și acordau o importanță deosebită rațiunii, frumuseții, proporției și capacității omului de a înțelege lumea. Michelangelo combină în „David” idealul creștin cu cel clasic. Personajul provine din Vechiul Testament, însă corpul său amintește de sculpturile eroice ale Antichității. Mai mult decât atât, Michelangelo nu prezintă doar un personaj biblic. El creează o imagine universală a omului aflat în fața unei provocări. David este puternic, dar nu invulnerabil. El trebuie să gândească, să se concentreze și să acționeze. Forța lui nu este doar fizică. Este și psihologică. Această combinație explică de ce sculptura a depășit cu mult limitele timpului în care a fost creată. „David” a rămas în Piazza della Signoria timp de aproape patru secole. Expunerea permanentă în aer liber a început însă să reprezinte un pericol pentru conservarea marmurei.În secolul al XIX-lea, preocuparea pentru protejarea statuii a crescut. În august 1873, originalul a fost mutat din Piazza della Signoria la Galleria dell’Accademia, unde  a fost construit un spațiu special pentru sculptură, proiectat de arhitectul Emilio De Fabris. Transferul nu a fost o operațiune simplă. Dimensiunile și greutatea statuii făceau transportul extrem de dificil. Muzeul consemnează că sculptura a fost protejată într-o structură specială în timpul deplasării.  Astăzi, „David” se află în centrul Tribunei Galleria dell’Accademia, unde a devenit principala atracție a muzeului iar ulterior Galleria a fost fondată în 1784, iar forma instituției muzeale actuale datează din 1882. În 2003–2004, marmura a beneficiat de o curățare atentă, iar statuia este monitorizată și întreținută periodic pentru a-i asigura conservarea. Un alt fapt interesant este că statuia pe care turiștii o văd astăzi în Piazza della Signoria nu este originalul, ci o copie, originalul a fost mutat în Galleria dell’Accademia în 1873. La Florența există, de asemenea, o copie din bronz în Piazzale Michelangelo.  Prin urmare, atunci când privim astăzi „David” în Piazza della Signoria, vedem imaginea devenită simbolică a statuii, în timp ce capodopera originală a lui Michelangelo se află în interiorul muzeului. Concluzie Prezentarea publică a lui „David” la 8 septembrie 1504 a fost unul dintre marile momente ale Renașterii italiene. Michelangelo nu a creat doar o reprezentare a eroului biblic David, ci a construit o imagine care combina frumusețea corpului uman, forța psihologică, idealurile Antichității și aspirațiile politice ale Florenței. Decizia de a amplasa statuia în fața Palazzo Vecchio i-a oferit o semnificație suplimentară. David a devenit imaginea unei comunități care își apăra libertatea și independența în fața unor adversari mai puternici. Astfel, un personaj biblic s-a transformat într-un simbol civic. Mult mai târziu, „David” continuă să fie una dintre cele mai cunoscute sculpturi din lume. Bibliografie Galleria dell’Accademia di Firenze, Michelangelo’s David – David, fișa oficială a operei. Galleria dell’Accademia di Firenze, Il David di Michelangelo – Nascita, trasporto e collocazione. Galleria dell’Accademia di Firenze, The Galleria – History of the Galleria. Comune di Firenze, David e io, informații despre istoria și semnificația politică a statuii. Galleria dell’Accademia di Firenze, Le sculture di David a Firenze tra Storia e simbolo. Vasari, Giorgio, Le vieți ale celor mai de seamă pictori, sculptori și arhitecți, Editura Meridiane, București. Wallace, William E., Michelangelo: The Artist, the Man and his Times, Cambridge University Press.