Родители с трудом заказывают для сына шапку и футболку в торговом центре

Mă duc cu junioru’ în mall să-i fac un tricou și-o șapcă imprimate cu ce vrea el. Nu contează ce. Scheleți satanici mîncînd mici în zi de post. Așa, revenind: stand de imprimări, mall, fițe. — Bună ziua, imprimați șepci, tricouri? — Sigur! — Ce culori aveți? — Ce vreți! — Tati, ce culoare vrei? — Verde! — Aveți verde pe măsura lui? — Nu avem tricouri pentru copii! — Șepci aveți? — Nu! — Dar dacă îmi aduc de-acasă, puteți să imprimați? — Sigur! Da’ să aveți grijă să n-aibă șapca linie pe mijloc. Mă duc. Caut. Găsesc. Iau șapcă. Tricou monocrom, nu. Și, apropo, nu întrebați de tricou monocrom, că sigur se jură vînzătorii pe roșu că n-au avut niciodată. Dacă întrebați de tricou într-o singură culoare, atunci au avut, da’ s-au vîndut. Aia e, iau de pe net. Hai să facem măcar șapca. Revin la stand: — Bună ziua, am găsit șapcă. — Nu facem cu șepcile altora. — Păi de aia mi-ai explicat cum să fie șapca pe care s-o aduc? — Nu am fost eu, a fost colega. — Apropo, cam cît ar costa un tricou pe măsura ta pe care scrie „Sînt prost de put”? — Am renunțat la uniformă acum un an. E foarte posibil ca ultima replică să nu fie tocmai reală. La fel cum e la fel de posibil ca ea să devină realitate.