В Бухаресте впервые показали портрет первых сотрудников общества «Спасение», основанного Николаем Миновичем

Cine au fost primii interni ai Societății de Salvare din București Creată în vara 1906 de către medicul legist Nicolae Minovici pentru a acorda primele îngrijiri necesare în cazul rănirilor și a accidentelor, apariția Societății de Salvare s-a lăsat îndelungă vreme așteptată. Inițiativa a revenit unui particular, și nu instituțiilor de stat, care ar fi trebuit să se îngrijească cu mai mare atenție de buna stare a cetățenilor. Începuturile Societății au fost modeste, intervenindu-se cu o singură ambulanță, însă doctorul Nicolae Minovici a dezvoltat neîncetat instituția de ajutor medical de urgență, fiind animat de dorința sinceră de a veni în ajutorul celor nevoiași. De aceea, nu existau costuri pentru intervențiile Salvării, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției. Medicul nu ar fi putut realiza însă totul singur. Astăzi, vă prezentăm o fotografie din patrimoniul Muzeul dr. Nicolae Minovici, înfățișându-i pe primii interni, din întâiul an de funcționare al Salvării, alături de tânărul lor director. Portretul de grup a fost de altfel plasat de către Minovici la loc de cinste, în Sala de Consiliu a Societății de Salvare, clădire dispărută în urma bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Cine au fost internii și care era rolul lor? Primul intern al Salvării, Ștefan Anastasiu „a răspuns cel dintâiu la apelul ce făcusem studenților, să vie la «Salvarea», să învețe cum se dă ajutor repede în caz de accident. A lucrat cu mine la organizare în primii ani, dar ca intern s-a impus atențiunii mele” nota dr. Nicolae Minovici în prefața primului volum dedicat instituției, „Salvarea” – 25 de ani de activitate. Printre interni s-au numărat și Constantin Rădulescu, Emil Ionescu, Ion Zaharescu, Aurel Lilovici, S. Petrovan, M. Pavlovici, O. Vessely, Mihalcea și Isăcescu. Dacă numele lor s-au pierdut în negura timpului, efortul depus de aceștia a fost însă capital în scăderea mortalității. În cronicile ziarelor, ei deveniseră reali eroi, care interveneau cu rapiditate în diverse cazuri, de la tentative de suicid la accidente. Câte 2 interni lucrau timp de 24 de ore. Uniforma lor era formată din bluză și șorț de un alb imaculat, fiind completată de șepci albe și insigna Salvării. Pe măsură ce își terminau studiile, locul lor era luat de ații. Astfel, au trecut pe la Salvare peste 150 de studenți până în 1933. Mulți dintre ei și-au pierdut viața în timpul serviciului: Aurel Lilovici a murit sfâșiat de un obuz, iar Emil Ionescu și Iancu Zaharescu au fost răpuși de tifos exantematic. Să nu o uităm nici sora de caritate, doamna Florescu, sau pe sanitari – la început, ei au fost improvizați din sergenți din oraș. Purtau uniforme negre și ofereau la rândul lor primul ajutor. Aveau truse speciale, conținând tot ce trebuie pentru primul pansament, spălături de stomac sau fracturi. În 1908, după primul an de funcționare oficială a serviciului medical, Nicolae Minovici le-a oferit un banchet internilor, care lucrau gratuit. Uneori, primeau drept răsplată bilete de teatru, pe care societatea le avea la dispoziție gratuit datorită intervenției sale în sălile de spectacol. De-a lungul anilor, obiceiul serbării a fost menținut. * Veți putea vedea fotografia în cadrul expoziției temporare „Societatea de Salvare din București. O misiune pentru viață. 120 de ani de la înființare” găzduită de Palatul Suțu, care poate fi vizitată până la 6 septembrie. În aceeași expoziție veți putea vedea cum arăta și o Carte de intern al Salvării, eliberată de Prefectul Poliției, păstrată în cadrul arhivei istorice a Bibliotecii Naționale a României. Surse: Fotografia primilor interni – Muzeul N. Minovici. Ștefan Anastasiu, „Salvarea” – 25 de ani de activitate, Atelierele Grafice Socec & Co. S. A., București, 1933 B., „Adunarea generală a Societății de Salvare”, Universul, 25 martie 1908, p. Rep, „Adunarea generală a societăţei de Salvare”, Universul, 25 aprilei 1911, p. „Aniversarea înfiinţării societății de Salvare”, Universul, 1 aprilie 1910, p. Const., „Adunarea Societății de Salvare”, Viitorul, Nr. 2588, 28.04.1915, p. 4. Mihai Tecan, „Societatea de ajutor «Salvarea»”, Universul, iulie 1932, Anul 49, nr. 178-207, p. 6. „Adunarea generală a societăţii de Salvare”, Universul, aprilie 1933, Anul 50, nr. 96, p. 3. Mai multe pentru tine...