Анализ: Китайским силам потребуется совершить три беспрецедентные операции для вторжения на Тайвань

Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944 rămâne cea mai mare și complexă operațiune amfibie din istorie. O invazie a Chinei în Taiwan ar prezenta o cu totul altă problemă: nu amploarea operațiunii ar fi fără precedent, așa cum a fost în Normandia, ci obstacolele operaționale întâmpinate. În orice campanie militară de ocupare a insulei, armata Chinei ar trebui să ducă la bun sfârșit trei misiuni-cheie ce nu au mai fost executate cu succes niciodată în condițiile unui război modern, se arată într-o analiză War on the Rocks. Armata chineză ar trebui să facă istorie de trei ori în aceeași campanie militară: are de executat o debarcare riscantă împotriva unei apărări de coastă care deține un arsenal semnificativ de rachete anti-navă, parașutări ample de trupe împotriva unor sisteme de apărare antiaeriană moderne și un asalt aerian de amploare lansat de la mare distanță. Faptul că astfel de misiuni nu au mai fost realizate până acum împotriva unui inamic ce deține capacități de apărare moderne nu înseamnă neapărat că ar fi o operațiune imposibilă, scrie Jay McVann, consilier în marina SUA și profesor al Universității Naționale de Informații. Foarte puține operațiuni amfibii și aeriene de mare amploare au fost desfășurate după cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales în era rachetelor. Invadarea Taiwanului ar fi cu atât mai dificilă cu cât Taipeiul nu ar fi nevoit să înfrângă decisiv armata chineză. Tot ce ar trebui să facă este să supraviețuiască destul timp cât să dea peste cap planurile Beijingului. China ar fi nevoită să își mute, debarce și susțină trupele expuse sub amenințarea constantă a armelor apărătorilor taiwanezi. Primul val de trupe chineze va fi foarte vulnerabil în fața apărării Taiwanului Armata chineză va avea nevoie să desfășoare cât mai multe trupe pe coasta Taiwanului în primele ore ale operațiunii pentru a preveni izolarea lor înainte să ajungă al doilea val de forțe. Dacă Beijingul nu va putea invada cu destul de multe forțe încă de la începutul debarcărilor, va trebui să accepte faptul că are puține trupe pe care se poate baza pe insulă sau va trebui să compenseze lipsa trupelor prin asalturi aeriene. Armata chineză poate transporta în jur de 21.000 de trupe și echipamentul unei singure brigăzi amfibii grele în fiecare etapă a invaziei, potrivit estimărilor cercetătorului Thomas Shugart din partea Centrului pentru o Nouă Securitate Americană (CNAS). Folosind și vase civile specializate în transportul vehiculelor, China ar putea probabil transporta trei brigăzi în total. Numărul ar putea crește odată ce armata chineză are acces la porturi și alte structuri temporare, însă acestea nu ar fi disponibile în primul val al invaziei. O forță de invazie inițială de doar trei brigăzi ar fi periculos de vulnerabilă în fața forțelor terestre ale Taiwanului, care includ șapte brigăzi interarme și 20 de brigăzi de infanterie de rezervă. Având în vedere că locurile în care trupele chineze ar putea debarca în Taiwan sunt foarte limitate, apărătorii își vor putea concentra forțele doar asupra câtorva zone de coastă. Rachetele anti-navă ale Taipeiului pot lovi orice țintă din Strâmtoarea Taiwan Când aliații au ajuns la mal în Normandia, arma cu raza cea mai lungă de acțiune pe care au fost nevoiți să o înfrunte a fost artileria de coastă ce putea lovi ținte aflate la maxim 25 de kilometri depărtare. Rachetele anti-navă moderne folosite de armata Taiwanului pot lovi ținte aflate la 150 de kilometri distanță. Unele variante cu raze de acțiune extinse pot ajunge chiar și până la 400 de kilometri. Acest lucru înseamnă că forțele de debarcare ale Chinei ar fi sub amenințarea acestor rachete aproape oriunde s-ar afla în Strâmtoarea Taiwan Rachetele de croazieră anti-navă nu reprezintă singura armă de care dispun forțele de apărare ale Taiwanului. Ele au și un arsenal tot mai mare de drone aeriene, navale și submarine, toate fiind mult mai ieftine decât vasele pe care le țintesc. Taiwanul are și un sistem modern integrat de apărare antiaeriană, care include radare de avertizare timpurie, avioane de vânătoare și rachete sol-aer. Sistemele portabile furnizate de SUA sunt extrem de greu de detectat și sunt ideale pentru a ataca aeronave care zboară lent și la altitudini mici. Forțele de asalt aerian ale Chinei trebuie să zboare cel puțin 160 de kilometri ca să ajungă în zonele de aterizare din Taiwan. Pentru a invada Taiwanul, armata Chinei ar trebui să execute simultan mai multe operațiuni complexe care nu au mai fost încercate până acum. Toate aceste obstacole au la bază aceeași problemă: nevoia de a genera destulă putere de luptă în zonele de debarcare înainte ca Taiwanul să îi poată izola și înfrânge pe invadatori.