Ретроспектива: как комментаторы до Топеску делали болельщиков несчастными

Înainte de Țopescu, primul care a îndrăznit să strige prelung la microfonul TVR „Gooool!”, comentatorul de serviciu la fotbal a fost Dumitru Tănăsescu. L-am apucat, la televizorul polonez Szmaragd, la care veneau să vadă meciurile vecinii și rudele noastre din București. Tănăsescu avea o voce neutră care te adormea, indiferent cît de palpitant ar fi fost meciul pe care-l relata. Pe vremea lui Țopescu mai comenta și Eftimie Ionescu – om cultivat și tobă de fotbal, dar care n-avea vocea potrivită pentru transmisiuni în direct. Tot atunci îi puteai auzi pe tînărul dramaturg Mircea M. Ionescu, entuziast și talentat, dar care a fugit în America, la New York. Acolo și-a făcut un ziar de sport în limba română pentru microbiștii care aleseseră libertatea…O altă speranță a comentariilor fotbalistice TV era Dumitru Graur, care nu se compara cu Țopescu; era mai reținut(…). Toți ăștia aveau o trăsătură comună – te făceau să-ți pară rău după Țopescu și, pe cale de consecință, să nu-l înghiți pe Ceaușescu.