Актёр Мариус Флореа Византе рассказал о трагедии, заставившей его отказаться от комедии

Simpaticul și foarte talentatul actor Marius Florea Vizante a împlinit 54 de ani. Ne povestește despre zilele de naștere din copilărie și aflăm care a fost cel mai râvnit cadou pe care l-a primit. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Vizante ne povestește că, inițial, a vrut să devină osptar sau șef de sală, dar mama lui s-a opus vehement, pentru că „ se fură mult, eu sunt fraier și că voi face pușcărie pentru alții”. A dat prima dată examen la teatru fără să știe absolut nimic și a picat la ultima probă. Perspectiva de a pleca în armată n-a fost o opțiune, așa că a mers mai departe cu teatrul, întâi la particular 3 ani apoi la stat, alți 4 ani. Cu umor își aduce aminte cum „s-a făcut beznă” în mintea lui și a uitat, instant, textul unui monolog și ne spune care sunt cele mai mari coșmaruri ale unui actor, când „îmbătrânești câțiva ani” Marius Florea Vizante a trăit de toate, iar astăzi ne dezvăluie cele mai grele momente din viața lui și cum a trăit sentimentul „că te uită lumea și cei din breaslă”. Recunoaște că lumea teatrului nu e una ideală, dar că înveți să te obisnuieti și cu răul, la un moment dat. Cunoscutul actor spune că profesia de actor reprezintă o luptă împotriva naturii umane așa că de multe ori a urcat pe scenă, trist fiind. Dar, spre deosebire de alți colegi, Marius Florea Vizante a refuzat să joace comedie dacă în viața lui s-a întâmplat o tragedie. Nu-și poate minți publicul, nici pe el, pentru că „ar fi o impostură, o lipsă crasă de empatie”. Marius Florea Vizante ne vorbește despre fata lui, Katia, plecată din țară la facultate, când a „avut nostalgia tristă și înspăimântătoare că se mai încheie o etapă”. Consideră că i-a explicat Katiei de mică cum e lumea și, cu umorul caracteristic, glumește în legătură cu cea mai mare spaimă a lui, ca tătic. CANCAN.RO: Ce-ți dorești cel mai mult, în afară de sănătate și bani, firește. Marius Florea Vizante: Observ asta și nu credeam că o să mi se întâmple mie: sunt plin de viață și am destulă energie, chiar și când sunt obosit. Așa că îmi doresc să am chef de viață în continuare, chef de profesie, să cunosc oameni noi și să învăț lucruri noi. Să am deschiderea de a învăța în continuare, de a rămâne surprins. Odată ce nu-ți pierzi cheful de învățat, obligatoriu ești atent la ceilalți. Iar eu descopăr lucruri minunate și de la cei mai tineri și mă bucură mult acest lucru. CANCAN.RO: Tortul preferat, pe care sigur mama ta îl făcea mereu? Marius Florea Vizante: Eram atât de săraci încât nici nu cred că ne făcea tort mereu, plus că niciodată nu am fost eu ăla cu dulciurile, nu m-am omorât după ele. Dacă aveam și plăcerea asta, probabil aveam 170de kile azi (râde, n.red.). Bunuțu’ m-a ferit să nu mă înghesui la zahăr. CANCAN.RO: Îți amintești cel mai dorit cadou, pe care l-ai dorit și l-ai primit? Trăiam în comunism, nu era ușor. Marius Florea Vizante: Prima mea pereche de blugi, cât romantism (râde, n.red.). Altceva nu se găsea și ai mei nu aveau relații în străinătate. Tata era ofițer, era mult mai atent plus că mai avea și 6 guri de hrănit. Îmi aduc aminte perfect de ei, erau marca Viorex, celebra firmă de denim românesc. Toți tânjeam să fim occidentali, ne uitam la Dallas. În copilărie poftele se satisfac repede și uiți că ți-ai dorit atât de mult un lucru. Nu i-am purtat mult, i-am dat fratelui meu, că eram 4 la rând. CANCAN.RO: Inițial ai ales sportul, iar accidentările te-au dus spre teatru. De ce tocmai acolo? Marius Florea Vizante: Chiar zilele trecute discutam despre admiterea la facultate. Unii copii intră în depresie. Eu sunt de părere că e din cauza presiunii pusă greșit de către societate. E firesc să nu iei un examen și e firesc să nu știi că-ți dorești ceva ce nu ți se potrivește. Pe vremea mea avem variantele a și b. A-bucatar, B-actor. Să fiu bucătar, chelner, ospătar, șef de sală sau de cârciumă, să servesc oamenii. Dar mama a zis că nu mă lasă, că se fură mult, eu sunt fraier și că voi face pușcărie pentru alții. Și atunci mi-a rămas treaba cu spectacolul. Am observant că obțin efecte comice cu ușurință și mi-a intrat în cap că trebuie să fac teatru. N-am prea avut de ales. Am dat examen în ’90 fără să știu absolut nimic. M-am prezentat aiurea, dar pasiunea și felul în care am spus ce trebuia m-au trecut…până la ultima probă, unde nu am fost admis. Mulți ar fi putut să-și spună că trebuie să-și caute de lucru în altă parte, dar eu am insistat, că asta era singura varianta. Bine, mai era și varianta imposibilă să plec în armată (râde, n.red.). CANCAN.RO: Privind în urmă, tu l-ai ales sau el pe tine? Marius Florea Vizante: Se vede treaba că eu aș fi fost bun de chelner, că de teatru nu se știe. CANCAN.RO: Ți s-a întâmplat vreodată, de la oboseală sau de la emoții, să uiți textul? Marius Florea Vizante: Dacă am ști ce se întâmplă, ne-am feri. E ca și cum te-ai trezi într-o beznă. Aveam o dată un monolog foarte lung, îl jucam pe Necuratul în „Arca lui Noe”, de Blaga. Jucam la Teatrul Național, eram student, în răposata sală Amfiteatru. Conjunctură importantă și eu intru în scenă sigur pe mine că rup tot. Zic prima propoziție, în sală se râde, eu mă bucur și…totul s-a terminat. Era o liniște care deranja în mintea mea. Mi-am dat seama că nu are rost să încerc ceva, să improvizez la Blaga. „Vin eu mai târziu”, am spus către public. Intru în culise, strig după colegi, degeaba. Îmi aduc aminte textul instant, mă întorc în scenă și tot ce a venit după a fost bine. Deci am pățit asta și e o chestie care te sperie foarte tare. Este unul din coșmarurile frecvente ale actorilor. Că uiți textul, că te-ai îmbrăcat altfel decât pentru piesa în care joci, îmbătrânești câțiva ani. De asta cred că mi-am exersat și abilitatea de a improviza. CANCAN.RO: Profesional vorbind, când ai avut cel mai bun moment din carieră? Dar cel mai rău, mai greu? Marius Florea Vizante: Cele mai nasoale momente le-am trăit atunci când a trebuia să iau pauză de la meserie, cu diverse accidentări. Îți ieși din formă, ca la sportivi. Ai sentimentul că te uită lumea și cei din breaslă, că nu te mai caută. Noi suntem aleși de regizor, el trebuie să te vadă în rolul respectiv. Noi depindem de ce imagine proiectăm în afară. Dacă n-ai jucat 7 luni, că ți-ai rupt genunchiul, ți-e dor de scenă, dar pe de altă parte crezi că te uită lumea și că timpul trece mai repede decât este cazul. Sunt foarte frecvente și momentele în care ai sindromul impostorului. Avem îndoieli la începutul fiecărui spectacol pentru că nu ști cât de bine va ieși, ai mereu o teamă că o s-o dai în bară. Cele mai bune momente sunt ca valurile, nimic nu este constant. Am avut momente extraordinare de-a lungul întregii cariere. La facultatea particulară pe care am făcut-o după ce am picat la stat. A fost minunat, colegii, profesorii, am avut 3 ani minunați. Apoi am luat-o de la capăt, la facultatea de stat, unde am avut noroc cu carul. I-am prins pe Colceag, Radu Gabriel, Tania Filip, Valeria Sitaru. Eu nu am avut vacanță 4 ani, munceam tot timpul. În aceeași perioadă Cojar era profesor la clasa paralelă și m-a luat într-un rol de compoziție. Nu pot uita întâlnirea cu meșterul Beligan, Caranfil, Diaconu, Zamfirescu, Piersic, Dinică, Iordache, Ogășanu, Fotino, Carmen Stănescu, Albulescu, Iureș, Ion Lucian, Cornel Vulpe. Am avut șansa să le dau replici, pe scenă sau în film. Întâlnirile astea te modelează. Este un mare noroc să ai șansa să-ți întâlnești idolii. CANCAN.RO: Lumea teatrului nu e o lume facilă. De câte ori te-ai izbit de invidie, de răutate? Marius Florea Vizante: O lungă perioadă din cariera mea nu am avut organ să ‘simt’ asta. Mergeam înainte, încrezător. Am simțit asta puțin mai târziu și am fost tare dezamăgit. Nu mă așteptam, pentru că sunt de părere că e loc sub soare pentru toată lumea. Dar nu toți gândesc la fel, mai sunt unii cu ‘capra vecinului’. Am suferit, m-a durut, poate mai mult decât era cazul. Încet, încet te înveți și cu răul. Înveți că, din păcate, talentul nu vine la pachet si cu omenia, caracterul sau verticalitatea. CANCAN.RO: Sincer, există prietenii adevărate în spatele scenei? Marius Florea Vizante: Pe perioade, pentru că oamenii se mișcă mereu, sunt într-o transformare continuă și e foarte greu să ai pretenția asta, de prietenie pe viață. Dorințele tale, pasiunile tale și felul de a vedea lucrurile se schimbă. Și tu te transformi în ochiul fostului prieten. Mai ales că, în cazul nostru, nu ne vedem în fiecare zi la serviciu. Lucrăm 4 luni la un spectacol și apoi ne vedem sporadic, sau nu ne mai vedem 2 ani. Din acest motiv e cam greu să dezvolți așa prietenii. Eu unul nu am pe cineva care să-mi fie ca un frate. Mai aproape de pielea mea sunt doi ‘civili’ cu care am o relație de altă natură, fără dependență profesională. Până la urmă important e să ai încredere. CANCAN.RO: S-a întâmplat să urci pe scenă și să trebuiască să-ți ascunzi nefericirea pe care o trăiai? Marius Florea Vizante: Frecvent se întâmplă. Profesia noastră presupune și a lupta impotriva naturii umane. Eu, personal, de-a lungul timpul am tras concluzia că nu sunt adeptul urcatului pe scenă în absolut orice condiții. Fără îndoială meseria noastră este despre de a deveni altcineva și altcumva decât în mod natural, dar cu limite. Când am aflat că tata își trăiește ultimele clipe am refuzat să joc spectacol de comedie. M-aș fi chinuit enorm, aș fi mințit publicul și pe mine. Am considerat-o impostură, o lipsă crasă de empatie față de cel care m-a crescut. Unii o țin sus și tare că au jucat când aveau mama pe catafalc, dar toate au o limită. Sau să trebuiască să joci într-o dramă profundă când ție abia ți s-a născut un copil. Astea sunt lucruri care țin de meserie, de igiena emoționala a fiecărui actor în parte. CANCAN.RO: Ți-a fost greu să te împărți între scenă și viața de familie? Marius Florea Vizante: Nu foarte greu. Eu sunt un tip care mă plictisesc repede. Dacă făceam ceva zilnic cred că înnebuneam. Viața mea este totul timpul surprinzătoare, nu se repetă, apoi stau cu familia și lucrurile astea îmi oferă ritm. CANCAN.RO: Crezi că oamenii au devenit, în timp, mai superficiali sau tot cu aceeași bucurie vin la teatru? Marius Florea Vizante: Bucuria este tot acolo, sălile sunt destul de pline. Ce cred că lipsește azi teatrului românesc este un pic de modernitate. Nu la spectacole de avangardă mă refer, dar cumva felul în care noi spunem poveștile seamănă cu lumea teatrului internațional de acum 20 de ani. Suntem puțin în urmă. Pe de altă parte este minunat că vine noua generație de actori care bubuie de talent și inteligență. Și au ceva în plus față de noi: corpuri lucrate, știu muzică, se mișcă mult mai bine că noi. CANCAN.RO: Fiica ta are, deja, 19 ani. Cum e să fii tătic de adult? Marius Florea Vizante: Pentru mine nu a fost problemă, n-am schimbat macazul. De multă vreme mi-am propus să mă comport și să mă adresez Katiei ca unui om, nu ca unui muțunache. Ăla micu’, dacă nu vorbește încă, nu înseamnă că este și tâmpit (râde, n.red.). M-am comportat firesc cu fiica mea, ca de la om la om și acest lucru a dat roade. Suntem amici, există foarte puține lucruri pe care nu ni le spunem și e bine ca unele să rămână secrete. Suntem doi parteneri mișto. Iar cu mama ei și mai și. Mă bucur că, din punctul asta de vedere, avem o relație foarte deschisă, bazată pe sinceritate. M-am simțit ciudat când a plecat la facultate, pentru că era casa goală. O vreme am avut nostalgia tristă și înspăimântătoare că se mai încheie o etapă. După ce ne-am obișnuit cu distanța am văzut că dracul nu e chiar așa de negru: există telefoane, video call-uri, putem vorbi zilnic. CANCAN.RO: Sigur te-ai gândit că, într-o zi, o să fii socru mic. Care este cea mai mare teamă a unui tată când vine vorba de viitorul iubit al fetei sale? Marius Florea Vizante: Nu știu…să nu vină de mână cu unul de vârsta mea (râde, n.red.). În această problemă eu sunt relaxat, pentru că, la rândul meu, am fost independent de mic. Plecam în tabere de creație și uitam să sun 3 zile acasă. Este viața ei, sunt deciziile ei. Îmi place să cred că va fi înțeleaptă și că va fi fericită. CANCAN.RO: Care sunt cele mai importante lucruri pe care i le-ai spus Katiei despre viață? Marius Florea Vizante: I-am zis de mult că basmele sunt frumoase și au nuanțe de roz, dar nu am putut s-o mint și să-i zic că viața nu are și alte nuanțe sau culori. I-am spus să fie atentă la toate aspectele, căci altfel nu va putea fi, cu adevărat, pregătită pentru viață. Cred că ar trebui schimbată pedagogia infantilă. Cred cu tărie că suntem în urmă rău cu pregătirea oamenilor pentru a deveni părinți. Mulți cred că dacă își hrănesc și-și îmbracă copiii și-au făcut datoria de părinte. Dar ei ar trebuie să educe. Noi, ca societate, suntem în urmă rău. CANCAN.RO: Și s-au făcut 23 de ani de când, tu și Cristina, soția ta, mergeți pe același drum. A fost greu? A fost ușor? Marius Florea Vizante: Și greu și ușor, cu de toate. Cine vine și zice a a avut o căsnicie numai lapte și miere minte, sau are o problemă de percepție. Nu ești zilnic vesel, cu chef de viață. A fost cu de toate la noi, dar în ceea ce mă privește a contat rațiunea și luciditatea. Căsnicia e mai mult decât o simplă îndrăgosteală- consimți să construiești împreună cu partenerul. Contează și prietenia, respectul, încrederea. În căsnicie sunt multe lucruri importante. CANCAN.RO: Sincer acum, care din voi este vulcanicul și care este cel calm? Marius Florea Vizante: Eu sunt mai vulcanic, dar nici Cristina nu e departe. Mișto e că momentele de criză nu le-am avut simultan. Asta a ajutat mult. Și crizele și momentele de înțelepciune și de aia ține relația. CANCAN.RO: Care este cel mai nebunesc, neconvențional lucru pe care l-ai făcut pentru iubire? Marius Florea Vizante: Oi fi făcut chestii, dar pentru mine păreau firești. Când ești îndrăgostit nu-ți planifici nebunia, ea te conduce pe tine! Am cunoscut-o pe Cristina într-o seară, la o petrecere. M-a cucerit zâmbetul ei, râsul ei plin și tonic. Atât i-a fost, n-a mai scăpat de mine! CANCAN.RO: Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi? Marius Florea Vizante: Am rămas microbist, mă uit că prostul la meciuri care nu au nicio importanță. Vorbea lui Țuțea, „urmăresc fotbalitatea”. Cu asta mă ‘mângâi’, că mă uit la fenomen, nu la atleții care aleargă după bostan. A, poate ar fi interesant de spus ca nu sunt o persoană mondenă. Nu-mi priește fâțâiala de complezență. Fac destul teatru la serviciu (râde, n.red.). CANCAN.RO: Te rog să-mi spui tot ce ai de promovat în perioada următoare, tot ce trebuie să știe oamenii care te urmăresc. Marius Florea Vizante: Păi, încă mai joc teatru (râde, n.red.) La Teatrul de Comedie jos „Spiritul de familie”, în regia lui Radu Beligan, se joacă de 14 ani. Apoi joc în „Billy Șchiopul” și în spectacolul „3 surori”. Chiar vreau să îi conving pe cei care citesc ce spun să vină să vadă acest spectacol. Frecvent se face confuzia cum că, dacă se cheama Teatrul de Coedie, e musai sa se joace o comedie. Nu, aici nu e teatrul de bășcălie sau ceva. Aici de poate juca și Cehov și tot aici puteti vedea actori de prima mână. La Teatrul Metropolis joc în piesa „Părinți”, deja a treia stagiune. Tot cu actori tineri și mișto joc, unde râdem mult și îmi place mult să fiu cu ei. Pregătesc o premieră la la deschiderea Teatrului Metronom, undeva pe lângă Hala Traian. Am început repetițiile la „Coaste din viața lui Adam”, unde joc cu Paul Ipate, Alexandru Papadopol și Elvira Deatcu. În încheiere vreau să-i urez lui Radu Gabriel multă sănătate să poată reveni cât mai repede pe scenă, să reluăm cele două spectacole pe care le-am jucat cu atâta succes, „Fabrica de Comedie” și „Filarmonica de Comedie”. VEZI ȘI: Regretele din viața lui Marius Florea Vizante: ”Ar trebui să o fac mai des!”