Тренировки с отягощениями улучшают самочувствие беременных, но не доказали снижение риска гестационного диабета

Un studiu clinic, realizat în Spania, a evaluat efectele unui program de antrenament de forţă asupra riscului de diabet gestaţional şi asupra stării de sănătate a femeilor însărcinate, cu suprapondere sau obezitate. Participantele au început exerciţiile în primul trimestru şi au continuat până aproape de finalul sarcinii. Cercetătorii au urmărit dacă această formă de activitate fizică poate fi integrată în perioada prenatală şi dacă este asociată cu beneficii pentru sănătatea maternă. Diabetul gestaţional este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii. Excesul ponderal şi obezitatea se numără printre factorii care cresc riscul de apariţie a acestei afecţiuni. Activitatea fizică este recomandată în timpul sarcinii atunci când nu există contraindicaţii, însă cercetătorii au urmărit în acest caz efectele specifice ale antrenamentului de forţă. Studiul clinic randomizat a inclus 209 femei însărcinate, cu suprapondere sau obezitate. Participantele au fost repartizate aleatoriu fie într-un program de antrenament de forţă, fie într-un grup care a primit îngrijirea prenatală obişnuită. Programul de exerciţii a început aproximativ în săptămânile 12-14 de sarcină şi a continuat până în săptămâna 36 sau până la naştere. Participantele au avut şedinţe săptămânale supravegheate şi au făcut exerciţii şi acasă. Femeile au fost încurajate să se antreneze de trei ori pe săptămână. Exerciţiile au fost efectuate cu greutăţi uşoare sau benzi elastice de rezistenţă. În grupul care a urmat programul de exerciţii, 2% dintre participante au dezvoltat diabet gestaţional. În grupul care a primit îngrijirea prenatală obişnuită, proporţia a fost de 7,3%. Diferenţa dintre cele două grupuri nu a fost însă semnificativă statistic, ceea ce înseamnă că studiul nu a demonstrat că antrenamentul de forţă a redus riscul de diabet gestaţional. Cercetătorii au analizat separat participantele care au respectat programul şi s-au antrenat de cel puţin două ori pe săptămână. În acest subgrup, niciuna dintre femei nu a dezvoltat diabet gestaţional. Autorii precizează însă că rezultatul nu demonstrează că exerciţiile au prevenit apariţia diabetului gestaţional. Analiza a inclus un număr mic de participante şi a fost realizată pentru a identifica un posibil efect, care trebuie confirmat în studii mai ample. Efectele asupra calităţii vieţii au fost mai clare. Femeile din grupul care a efectuat antrenamente de forţă au raportat o calitate a vieţii semnificativ mai bună şi mai puţine simptome asociate sarcinii. Printre simptomele raportate mai rar sau cu o intensitate mai redusă s-au numărat anxietatea, oboseala şi durerile de spate sau pelvine. Programul de exerciţii nu a fost asociat cu o creştere aparentă a complicaţiilor. Ratele naşterii premature şi ale avortului spontan au fost similare în cele două grupuri. "Rezultatele noastre sugerează că respectarea unui program structurat de antrenament de forţă în timpul sarcinii ar putea contribui la reducerea riscului de diabet gestaţional şi, în acelaşi timp, la îmbunătăţirea stării de sănătate a mamei", a declarat medicul dr. Teresa E. Santa Cruz, de la Hospital Universitario Donostia din San Sebastián, Spania, autor corespondent al studiului. Potrivit cercetătoarei, sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea rezultatelor şi pentru a stabili modul în care antrenamentul de forţă ar putea fi integrat cel mai bine în îngrijirea prenatală de rutină. În concluzie, studiul nu a demonstrat o reducere semnificativă statistic a diabetului gestaţional în întregul grup care a urmat programul de antrenament. Rezultatele indică însă o posibilă asociere între respectarea unui program regulat de exerciţii şi un risc mai mic de diabet gestaţional. Antrenamentul de forţă a fost, de asemenea, asociat cu o calitate mai bună a vieţii şi cu mai puţine simptome în timpul sarcinii. Rezultatele studiului clinic au fost publicate în revista Acta Obstetricia et Gynecologica Scandinavica.