В Киеве тысячи людей вышли на протесты против отставки министра обороны Федорова

Jurnalista Oxana Bodnar este corespondenta HotNews la Chișinău și o bună cunoscătoare a spațiului ex sovietic. Vorbește română, rusă și ucraineană. Oxana a realizat interviuri frecvente cu personaje importante ale administrației Zelenski și, în același timp, și-a păstrat o distanță critică față de conducerea politică a Ucrainei. Articolul ei relatează ce se petrece acum la Kiev, pe baza mai multor mărturii. Sunt sute, după unele estimări, mii de oameni care protestează în stradă la Kiev, după ce președintele Zelenski a decis ca ministrul Apărării, Mihailo Fedorov, să nu mai ocupe această poziție. Deși Fedorov nu e militar, pentru repunerea lui în funcție protestează mulți militari activi sau veterani. Am discutat cu mai mulți dintre ei, de la Kiev sau de pe front. Pe unii îi cunosc pentru că i-am intervievat de-a lungul acestor ani de război. Printre aceștia, se numără Iurii Didoveț, locotenent-colonel al Forțelor Armate ale Ucrainei, care luptă în zona greu încercată Kramatorsk, în Donețk. Cum a început? Președintele Volodimir Zelenski l-a îndepărtat pe Mihailo Fedorov, care nu va mai ocupa poziția de ministru al Apărării în viitorul Guvern de la Kiev. Fedorov, 35 de ani, este un tânăr antreprenor, cu studii de marketing digital și care vine din zona tehnologică, nu din cea militară. Fedorov are merite incontestabile în adaptarea Ministerului Apărării la războiul dronelor. Fedorov se află de mai multă vreme într-un conflict administrativ și de concepții cu „omul de fier” al Armatei Ucrainei: Oleksandr Sîrski. Fedorov a dus o luptă anticorupție Ambii sunt respectați în medii diverse din Ucraina. Fedorov are în ochii opiniei publice un avantaj de dată recentă: a dus o luptă transparent mediatizată pentru stoparea corupției în dotarea armatei de la Kiev. „Dar asta nu-l face mai militar pe Fedorov. Una e dotarea Armatei și alta e lupta pe care o duce Armata”, mi-a spus unul dintre oficialii administrației de la Kiev, cu care am vorbit în condiții de confidențialitate. Sursa vrea să marcheze competențele diferite ale celor doi. Sîrski, 60 de ani, este „apărătorul porților Kievului” în primele zile de război. Și este ofițerul care a dus, împreună cu trupele sale, greul luptelor din estul Ucrainei, acolo unde rușii înaintează, dar sub pretențiile lor și cu probleme chiar pe teritoriul Rusiei, așa cum însuși Putin a recunoscut recent. Ce îi diferențiază pe Fedorov și pe Sîrski? Un expert din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei, cu care am discutat joi, mi-a explicat că funcția de ministru al Apărării presupune, în primul rând, elaborarea și implementarea politicilor din sector, dar și gestionarea fondurilor uriașe alocate apărării. Asta e treaba lui Fedorov. Sau era, până când Zelenski l-a îndepărtat, pentru că lupta internă dintre Fedorov și Sîrski devenise greu de arbitrat și ineficientă pentru apărare, a considerat președintele. Dar ce i-a separat pe Fedorov și Sîrski? Cum s-a ajuns ca oamenii să iasă cu pancarte pe străzile unui oraș care este constant amenințat de rachetele de croazieră rusești? Am vorbit cu doi militari din piață, pe care-i știam și care au acceptat sub condiția anonimatului. Potrivit acestora, un rol important l-au jucat și viziunile diametral opuse ale lui Fedorov și Sîrski privind modul de organizare a operațiunilor de pe front. Însă cineva “l-ar fi convins” pe Zelenski că Fiodorov nu e potrivit pentru a conduce Ministerul Apărării. Ce spune Iurii Didoveț, locotenent-colonel al Forțelor Armate ale Ucrainei Din altă parte a Ucrainei, chiar de pe fornt, un alt militar a acceptat să răspundă la întrebări, cu nume și funcție. Este vorba despre Iurii Didoveț, locotenent-colonel al Forțelor Armate ale Ucrainei, care a oferit răspunsuri prin intermediul unei aplicații de mesagerie. Îl știam de mai multă vreme, este genul de militar cultivat, care interpretează ce se întâmplă în jurul său. Ofițerul se află în una dintre cele mai fierbinți zone ale frontului ucrainean, în apropiere de Kramatorsk, în Donețk. Iurii Didoveț susține că acest conflict dintre Mihailo Fedorov și comandantul-șef al Forțelor Armate, Oleksandr Sîrski, nu are la bază motive personale, ci diferențe fundamentale de viziune asupra modului în care trebuie purtat războiul. Întrebat care este, în opinia sa, conflictul dintre cei doi, Didoveț a explicat că aceștia reprezintă două generații și două școli de gândire complet diferite. “Este foarte simplu. Sîrski reprezintă vechea școală sovietică, formată încă la Moscova, în Uniunea Sovietică. Iar Fedorov este deja un om care nu are nicio legătură cu Uniunea Sovietică. Ei provin din lumi diferite și au viziuni complet diferite”, crede ofițerul. Sîrski reprezintă școala clasică operațională și tactică, bazată pe asalturi de infanterie Militarul aflat pe front recunoaște că-l simpatizează pe fostul ministru și că este, poate, subiectiv. „Fedorov gândește în termeni de robotizare și digitalizare și susține transferul unei mari părți a procesului decizional către inteligența artificială, pentru a evita pe cât posibil pierderile umane”, a adăugat Iurii Didoveț. „În schimb, Sîrski reprezintă școala clasică operațională și tactică, bazată pe asalturi de infanterie, adesea cu pierderi considerabile. Așadar, este vorba despre două viziuni diferite asupra războiului, iar conflictul dintre ei este, în primul rând, unul de natură conceptuală și ideologică”. „Nu putem să-l prezentăm pe Sîrski doar în alb și negru” Întrebat dacă este de acord cu afirmațiile potrivit cărora metodele lui Sîrski duc la pierderi mari în rândul militarilor, așa cum se vehiculează în spațiul public, ofițerul ucrainean a evitat o evaluare categorică. „Războiul ruso-ucrainean se desfășoară pe un front uriaș, de sute de kilometri, practic de-a lungul a mii de kilometri ai frontierei noastre comune. În aceste condiții, nu putem să-l prezentăm pe Sîrski exclusiv în alb sau negru, drept bun sau rău. El a condus o operațiune militară remarcabilă pe teritoriul Federației Ruse”. „A fost un eveniment extrem de important, care, din multe puncte de vedere, a depășit chiar și unele dintre realizările atribuite lui Zalujnii. Totuși, la momentul actual, sunt convins că a venit timpul ca Sîrski să facă loc unei generații mai tinere, mai progresiste și orientate spre inteligența artificială, sistemele robotizate, dronele FPV, aeronavele fără pilot și metodele moderne de război”, crede locotenent-colonelul Iurii Didoveț. „În mod obiectiv, el nu stăpânește aceste domenii și nu le poate integra pe deplin în modul său de gândire. Există și alți candidați tineri și competenți, care ar putea conduce cu succes această direcție și ar putea răspunde mai bine provocărilor războiului modern”. „Există personalități în Ucraina mai populare decât Fedorov” La Kiev, potrivit unor surse guvernamentale, înlăturarea lui Fedorov e pusă pe seama creșterii popularității ministrului și chiar ambițiilor politice ale acestuia. Didoveț, care prezintă varianta sa și cea care circulă mai degrabă în Armată, crede că poate fi vorba mai degrabă de bani, decât de politică. „Consider că teza potrivit căreia Fedorov ar reprezenta o amenințare politică este complet greșită. În Ucraina există numeroși lideri de opinie influenți, de exemplu Robert “Madear” Brovdi. După nivelul său de popularitate, cred că acesta îl depășește considerabil pe Fedorov”. „După cum știți, ieri Madear a primit o nouă distincție din partea președintelui și a devenit cavaler complet al Ordinului “Bogdan Hmelnițki”. Dacă am urma această logică, atunci Brovdi și alți lideri militari similari ar reprezenta o amenințare mult mai mare pentru Zelenski”. Nu crede că Zelenski l-a înlăturat din motive de teamă de competiție politică „Prin urmare, tentativa de înlăturare a lui Fedorov, pentru că, deocamdată, se încearcă doar înlăturarea sa, are la bază exclusiv motive din zona economică, cred. Nu știu ce instrumente de influențare a deciziei au fost folosite asupra lui Zelenski. Dar nu cred că este vorba despre ambițiile politice ale lui Zelenski sau despre dorința lui de a rămâne singurul candidat posibil la funcția de președinte. Aceasta este poziția mea”, a mai spus Didoveț. În același timp, Didoveț nu exclude că Fedorov ar putea deveni, acum, un rival al actualei administrații de la Kiev. „Fedorov a fost complet loial președintelui. Asta s-a văzut public, în declarații și acțiuni. De asemenea, cred că a acționat exclusiv în interesul statului”. „Cred că buna lui credință s-a văzut atât când a fost ministru al Transformării Digitale, cât și ca ministru al Apărării. Însă, după acest demers al președintelui, care, în opinia mea, a anulat practic munca sa din ultimii opt ani, cred că Fedorov are acum tot dreptul moral să aibă propriile ambiții politice și să devină un candidat puternic în viitor, inclusiv pentru funcția de președinte sau pentru formarea unei fracțiuni parlamentare influente”, a mai spus militarul. Comparația cu ce s-a întâmplat în cazul unui conflict asemănător, în Rusia Ce se petrece acum în Ucraina nu e unic în situația unor țări angajate în război, unde cei care iau decizii militare sunt uneori în dezacord. Pe 23 și 24 iunie 2023 a avut loc cea mai gravă mișcare de sfidare la adresa lui Vladimir Putin din întreaga sa administrație, din aproape 25 de ani. Evgheni Prigojin, șeful companiei militare privată Wagner și cel care avea mari contracte de hrană pentru armata regulată rusă, a intrat în conflict cu ministrul apărării Serghei Șoigu și șeful Statului Major Valeri Gherasimov. Ca și azi în Ucraina, șefii Armatei, Șoigu și Gherasimov în Rusia, au fost acuzați de incompetență. De aplicarea unor tactici învechite. De sacrificii umane insuficient evaluate. Dar Prigojin nu a putut face declarații în presă, pentru că nu există presă liberă în Rusia și nimeni nu le-ar fi preluat. El a făcut declarații pe rețelele sociale. O altă diferență: în timp ce cineva demis de Zelenski, în acest caz Fedorov, poate comenta public contra deciziei, cineva demis de Putin nu va face niciodată așa ceva. Își riscă viața. Și atunci Prigojin și-a mobilizat militarii și a pornit într-un atac-fulger, ca să ajungă la Moscova, unde să-i înfrunte pe șefii Armatei, Șoigu și Gherasimov. Asta a declarat rebelul. Că merge el la ei, dacă ei nu vor să demisioneze. Cum s-a oprit Prigojin Înaintarea inițială a puciștilor contra guvernului nu a putut fi oprită de trupele armatei ruse. Mercenarii Wagner au cucerit câteva orașe, printre care și Rostov-pe-Don, localitate cu 1,2 milioane de locuitori, al zecelea oraș al Rusiei ca populație. Prigojin a cucerit unități militare. Soldații săi au doborât un avion militar rus. Marșul armat amenințător s-a oprit de bună voie, în regiunea Lipețk, la aproximativ 200 de kilometri de Moscova. Asta abia după ce nu tratativele cu Putin, ci cele mediate de președintele din Belarus, Aleksandr Lukașenko, au avut succes. Li s-a garantat imunitate contra infracțiunii de trădare și revoltă. După două luni, pe 23 august 2023, un avion în care era Prigojin a sărit în aer. Guvernul rus nu a acceptat nici măcar investigații de la firma braziliană Embraer, producătoare a avionului care a explodat. Un mesaj repetat, către lume Evenimentele de la Kiev sunt în derulare. Nu știm cum se vor încheia. Dar, puse față în față, Ucraina și Rusia, felul în care reacționează statul, armata și societatea la conflicte între șefii Apărării, vorbește răspicat despre diferența dintre cele două țări. Voi continua să discut cu oamenii din Ucraina: politicieni, militari, civili. Deciziile lui Zelenski sunt în aceste ore contestate în stradă. E un mesaj către președintele Ucrainei, dar e și unul explicativ, către lume. Pentru că ziua de azi, cu tensiunea și conflictele ei, arată încă o dată, pentru oamenii din țările NATO, care poate că au obosit să sprijine Kievul, de ce luptă ucrainenii. Și de societatea de aici n-a vrut, cu nici un chip, să trăiască după regulile celei conduse de la Moscova, de regimul Putin. Nu e nicio exagerare, ci o evaluare factuală, bazată pe cazurile anterioare: șansele ca Fedorov să vorbească liber, într-o Ucraină sub Rusia, erau mult mai mici decât cele de a zbura pe geam. Ca să nu mai vorbim despre cum ar putea un locotenent-colonel din armata Rusiei să conteste deciziile președintelui într-un interviu, cu nume, prenume și poză.