Умер первый и самый долголетний пресс-секретарь Службы внешней разведки Румынии Николай Улиеру

Colonelul în rezervă Nicolae Ulieru, primul și cel mai longeviv purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații, s-a stins din viață joi dimineață, 13 august, la vârsta de 85 de ani. Vestea a fost făcută publică chiar de familie, într-un mesaj de o simplitate care spune, de fapt, tot: un om al cuvântului rostit public timp de zeci de ani și-a găsit, în sfârșit, tăcerea. „Iubitul nostru soț, tată, bunic și frate și-a încheiat în această dimineață lucrarea în lume”, a transmis familia colonelului, într-un anunț publicat joi la ora 08:10. Vestea a circulat rapid în presă și în mediul online, unde numele lui Ulieru a rămas, decenii la rând, legat de imaginea publică a celei mai discutate instituții din România postdecembristă. Un tânăr al literelor, format de nume mari ale culturii române Nicolae Ulieru s-a născut la 23 mai 1941, în București. A urmat Liceul „Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Filologie, secția română-franceză, unde a avut ca profesori nume care astăzi sună aproape legendar pentru orice iubitor de literatură: George Călinescu, Tudor Vianu, Edgar Papu și Alexandru Rosetti. A continuat cu un curs postuniversitar de doi ani în Relații Internaționale, alături de colegi precum Gheorghe Tinea și viitorul ministru de Externe Teodor Meleșcanu — detaliu care spune multe despre generația din care făcea parte Ulieru, una aflată, fără să știe încă, la răscrucea dintre lumea veche și cea care avea să vină după 1989. Cariera lui a pornit, simbolic, tot pe filiera cuvântului: la 1 octombrie 1966 s-a angajat la Ministerul Afacerilor Externe, în Direcția Relații Culturale, unde s-a ocupat de schimburi culturale, de turneele unor soliști și ansambluri artistice și de relația cu radioul și televiziunea. Într-un interviu acordat în 2004, Ulieru povestea că a avut un rol în organizarea Festivalului de muzică ușoară „Cerbul de Aur” de la Brașov — unul dintre marile evenimente culturale ale României comuniste, urmărit de milioane de telespectatori. Curajul din 1969 și prețul plătit în epoca Ceaușescu Traiectoria diplomatică i s-a frânt brusc în 1969. Potrivit propriilor declarații, într-o ședință din martie acel an, Ulieru l-a criticat direct pe Nicolae Ceaușescu, punând sub semnul întrebării pregătirea acestuia pentru deciziile de politică externă și capacitatea sa de a conduce partidul și statul. Gestul, extrem de riscant pentru acea perioadă, a atras după sine o anchetă a Securității și îndepărtarea sa din Ministerul de Externe. A fost trimis la Direcția de difuzare a filmului din cadrul Consiliului Culturii, iar în 1970 a devenit șef al serviciului de presă al Întreprinderii Cinematografice București, funcție pe care a deținut-o trei ani, înainte de a fi trecut redactor în aceeași instituție. În paralel, și-a construit o carieră publicistică notabilă: a semnat critică și cronică literară la radio, a colaborat cu revista „România Literară”, iar din 1981 a devenit cronicar de film al revistei „Săptămâna”, integrându-se în echipa coordonată de scriitorul Eugen Barbu. Anii ’70 i-au adus lui Ulieru și o nouă confruntare cu regimul: în jurul anului 1976, a fost anchetat de Securitate alături de mai multe persoane din cercul filosofului Petre Țuțea, una dintre figurile intelectuale supravegheate atent de autoritățile comuniste. Grupul a fost arestat și interogat timp de trei-patru luni, înainte de a fi eliberat. Din sala de proiecție, direct în nucleul noului serviciu secret Revoluția din decembrie 1989 l-a surprins pe Ulieru tot la Întreprinderea Cinematografică București. Doar câteva zile după înființarea oficială a Serviciului Român de Informații, la sfârșitul lunii martie 1990, Ulieru a intrat în noua instituție — propunerea, spunea el, i-a fost făcută de un fost coleg de facultate, ajuns între timp în structurile fostei Securități, cooptat apoi în SRI. A început în departamentul de analiză-sinteză, unde a lucrat aproape doi ani, o etapă de acomodare cu limbajul și logica internă ale informațiilor. Când SRI a avut nevoie de un purtător de cuvânt, alegerea a căzut pe Ulieru — omul care știa deja, din anii petrecuți în publicistică și diplomație culturală, cum se construiește un mesaj public. A rămas în această funcție aproximativ șapte ani, până în 1997, perioadă în care a colaborat direct cu Virgil Măgureanu, primul director al SRI și una dintre cele mai controversate figuri ale scenei politice din anii ’90. Practic, Ulieru a fost vocea prin care românii au aflat, an de an, ce voia serviciul secret să le spună — și, la fel de important, ce nu voia să le spună. A traversat, din prima linie a comunicării instituționale, unii dintre cei mai tensionați ani ai tranziției românești: mineriadele, scandalurile politice, războiul din fosta Iugoslavie și primii pași ai României spre NATO și Uniunea Europeană, într-un context intern în care SRI era privit deopotrivă cu suspiciune și cu fascinație. Viața de după SRI: strateg, memorialist, martor incomod După plecarea din Serviciu, în 1997, Ulieru nu s-a retras din spațiul public. În 2004 a fost cooptat ca strateg electoral în echipa de campanie a lui Dan Nicolae Rahău, candidatul PRM la Primăria Constanța. În anii următori, a rămas o voce prezentă în dezbaterile despre rolul serviciilor de informații în România, oferind cu regularitate interviuri, participând la emisiuni TV și podcasturi. În urmă cu trei ani, invitat la podcastul „Hai România” alături de jurnaliștii Robert Turcescu și Mirel Curea, Ulieru vorbea despre relația strânsă, aproape organică, dintre cariera politică și serviciile secrete românești, subliniind că doar personalitățile puternice reușesc să întoarcă această relație în favoarea lor, nu invers. Referindu-se la fostul președinte Traian Băsescu, Ulieru povestea, fără documente sau confirmări oficiale care să susțină afirmația, că americanii i-ar fi transmis acestuia, după al doilea mandat, să se retragă discret din viața politică — sfat pe care Băsescu nu l-ar fi urmat. Ulieru vorbea și despre existența unor „grupări” diferite în interiorul serviciilor secrete, fiecare cu propriile afinități politice, dar sublinia că linia generală este dată întotdeauna de directorul SRI, făcând constant paralela între SRI-ul anilor ’90-’97 și instituția de astăzi. În martie 2023, cu ocazia aniversării a 33 de ani de la înființarea SRI, Ulieru a mai acordat o serie de interviuri în care a revenit asupra experienței sale din interiorul Serviciului. Masoneria: o etichetă vehiculată public, fără confirmare oficială Numele lui Nicolae Ulieru a fost, de-a lungul timpului, asociat în spațiul public și cu mediul masonic românesc, într-un context în care legăturile dintre foști ofițeri de informații și lojile masonice au alimentat frecvent speculații și dezbateri în presă. Trebuie spus însă cu claritate: nu există, la acest moment, surse oficiale sau declarații publice confirmate ale lui Ulieru sau ale unei loji masonice recunoscute care să ateste apartenența sa la masonerie ori vreo funcție deținută în cadrul acesteia. În lipsa unor astfel de confirmări, orice afirmație în acest sens rămâne, deocamdată, nedovedită, iar noi preferăm rigoarea informației verificate în locul speculației — mai ales atunci când vorbim despre un om care tocmai a plecat dintre noi. Un ultim capitol, scris de cei care l-au iubit Dincolo de rolul public, de anii petrecuți în diplomație, presă culturală și, mai ales, în inima celui mai discutat serviciu secret al României postdecembriste, familia lui Nicolae Ulieru a ales să-l încheie așa cum și-a trăit viața: cu o frază despre cuvânt. „…și a plecat împăcat dintre noi, întru regăsirea Cuvântului niciodată rostit”, se arată în anunțul transmis de cei apropiați. Nicolae Ulieru rămâne, în istoria recentă a României, omul care a dat un chip și o voce unei instituții născute din haosul Revoluției — un martor incomod al epocii Măgureanu și, în egală măsură, o punte între lumea filologiei clasice și cea, mult mai opacă, a informațiilor secrete. Ce părere aveți despre rolul jucat de Nicolae Ulieru în anii de început ai SRI? Lăsați un comentariu și distribuiți acest articol dacă v-a atras atenția.