Второй призёр конкурса «Энеску» Майуми Канагава: зал в Бухаресте полон тепла и любви

Mayumi Kanagawa: Publicul din România e plin de căldură 1 septembrie 2026 DW: Ați câștigat Premiul Enescu la ultima ediție a concursului internațional consacrat marelui dirijor român George Enescu. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această distincție și ce a urmat după revenirea la Berlin? Mayumi Kanagawa: Am câștigat Concursul George Enescu în 2024, la categoria vioară. Au trecut deja doi ani de atunci, nici nu-mi vine să cred. Între timp, datorită acestui concurs, dar și a carierei mele în desfășurare, am avut oportunitatea de a susține o serie de concerte, de a primi câteva premii muzicale și de a acumula o experiență bogată, atât în România cât și în străinătate. Acum ați revenit la București, pentru a concerta în deschiderea ediției jubiliare din acest an a Concursului Internațional George Enescu, alături de alți doi laureați ai competiției din 2024, Roman Lopatynskyi la pian și Yo Kitamura la violoncel, alături de Orchestra Națională Radio sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru, care este totodată și directorul artistic al Festivalului și Concursului Enescu. Cum a fost întâlnirea cu ceilalți laureați ai ediției 2024? A fost o mare bucurie să cânt împreună cu ceilalți doi câștigători ai Concursului George Enescu acest Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, "Brahmsodia", compus de Dan Dediu. Mi-a plăcut mult să lucrez cu ceilați laureați și să deslușim împreună această compoziție foarte complexă. Festivalul și Concursul Internațional George Enescu îi sunt dedicate celui mai de seamă compozitor român. Când ați pătruns prima dată în fascinantul univers enescian? Sinceră să fiu, l-am cunoscut pe Enescu mai întâi ca violonist. Interpretările sale ale lucrărilor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach sunt absolut celebre. Aveam astfel de înregistrări încă din copilărie. Apoi, una dintre sonatele lui Ysaÿe îi este dedicată lui George Enescu și mai întâi am cântat-o pe aceea, înainte de a studia o lucrare compusă chiar de Enescu. Că avem de-a face cu un compozitor extraordinar, cu un compozitor vizionar, am putut vedea și în partea a doua a concertului de deschidere, când a fost prezentată Simfonia nr. 1 de Enescu. Purtăm această discuție după concert. Publicul a fost extrem de entuziast, a aplaudat îndelung și s-au auzit în repetate rânduri strigăte de "bravo". Cum vi se pare publicul din România, e diferit față de cel din afară, din Germania, de pildă? E o chestiune foarte interesantă cea privind publicul. Chiar și în cadrul aceleași săli energia de pe scenă și din sală poate fi diferită de la o seară la alta, dar există și diferențe între țări și desigur între locații. Uneori cânți într-o sală mare de concert, alteori în spații mici, ca într-un living. Sala Ateneului este una deosebită. Nu doar aspectul este impresionant. Mie îmi dă senzația de spațiu intim, familial cu scaunele sale roșii și forma rotundă care îi aduce pe toți mai aproape. Este ceea ce simt când sunt pe scenă: multă căldură și afecțiune. V-ați stabilit la Berlin. Cum vi se pare orașul și viața muzicală din capitala Germaniei? Am ajuns la Berlin ca studentă, pentru a urma cursurile Universității de Muzică. Berlinul este un oraș minunat pentru studiu, deoarece are atât de multe orchestre, atâtea săli de concert, de operă și atrage astfel foarte mulți muzicieni, foarte mulți artiști. Viața muzicală din Berlin e foarte bogată. Intenționați să reveniți în România, la București? Următoarea mea vizită în România va fi în octombrie, când voi participa la un festival de muzică de cameră în Piatra Neamț. Când voi reveni la București, nu știu încă, dar sper că va fi în curând.