От скромного начала в Пrahове до работы в Белом доме: история Руксандры Иосиф, открывающей двери для других

A plecat dintr-o familie modestă din Prahova și a ajuns la Princeton. A lucrat la Casa Albă pe teme legate de inteligența artificială, a făcut cercetare alături de profesori de la Harvard și a fondat un proiect educațional în Hawaii. Dar poate cea mai importantă parte a poveștii Ruxandrei Iosif este că, pe drum, a învățat să transforme ușile închise în uși pe care să le deschidă pentru alții. Din articol Pentru Ruxandra Iosif, începutul a fost în Prahova, în comuna Berceni, într-o familie modestă. Tatăl era șofer de TIR în transport internațional, iar mama lucra în domeniul menajului. Părinții au făcut eforturi pentru a se muta la oraș și pentru a-i oferi acces la școli mai bune. Au existat însă și alte lucruri, aparent mici, care aveau să conteze enorm. O profesoară, Luiza Axinte, îi desena în caiet pentru a o ajuta să învețe primele cuvinte în limba engleză. Educatoarea Carmen Grigore o încuraja să aducă enciclopedii la școală și să vină cu propriile idei pentru activitățile de lucru manual. Pentru un copil, asemenea gesturi pot părea obișnuite. Ruxandra le vede însă ca pe primele dovezi că lumea nu trebuie să fie limitată de locul în care te-ai născut. Când alegerea ta este privită ca o greșeală În anii de liceu, Ruxandra a făcut o alegere care, în loc să fie încurajată, a devenit o sursă de descurajare. În clasa a IX-a, s-a transferat de la matematică-informatică la filologie-engleză. Îi plăceau limbile străine și își dorea să urmeze, la un moment dat, o carieră în drept. Decizia nu a fost primită cu entuziasm. Potrivit mărturiei sale, directorul școlii a fost reticent față de transfer, iar Filologia era catalogată drept „clasa de proști”. În jurul ei au apărut și presupuneri că schimbarea profilului ar fi fost rezultatul incapacității de a face față profilului real. Pentru Ruxandra, experiența a fost dureroasă. Dar nu a făcut-o să renunțe. Mai bine de doi ani s-a pregătit în paralel pentru admiterea la Facultatea de Drept din România, fără să știe încă exact unde avea să o ducă ambiția ei. Princeton, dincolo de granițele unei școli din Ploiești A ajuns să concureze pentru un loc la Princeton cu tineri din întreaga lume. A fost unul dintre cei trei studenți din România admiși în anul său, într-un context în care universitatea avea o rată generală de admitere de aproximativ 4%, iar pentru candidații internaționali de aproximativ 2%. Pentru o tânără care venea dintr-o familie cu venituri limitate, drumul său putea părea imposibil. Dar exact aici Ruxandra spune că există una dintre cele mai mari concepții greșite despre educația americană de elită. Bursa Princeton i-a acoperit taxele de școlarizare, cazarea și masa. Chiar și costul primului bilet de avion, plătit inițial de părinți, i-a fost ulterior rambursat de universitate. „În cazul meu, pentru familia mea, studiul în America a fost mai sustenabil financiar decât ar fi fost facultatea într-un alt oraș din România”, explică ea. Cinci-șase cursuri într-un semestru La Princeton, Ruxandra nu s-a limitat la traseul academic obișnuit. A absolvit Princeton School of Public and International Affairs în 2026, cu summa cum laude / highest honors, cu o medie generală de 3,8 și o medie departamentală de 4,0. Pe lângă domeniul principal, a urmat trei specializări secundare: Istorie, Antreprenoriat și Studii de Mediu. Pentru a face acest lucru, a primit aprobarea specială a decanului și a urmat constant cinci sau șase cursuri pe semestru, în timp ce încărcătura obișnuită era de aproximativ patru. De ce a făcut acest lucru? Pentru că, pentru ea, aceste domenii nu sunt separate. Istoria ajută la înțelegerea originilor inegalităților. Antreprenoriatul oferă instrumentele pentru a construi soluții și organizații. Studiile de mediu arată cum schimbările climatice și degradarea mediului îi afectează disproporționat pe cei vulnerabili. În spatele tuturor se află aceeași întrebare: Cum poți face ca oportunitatea pe care ai primit-o să ajungă și la alții? De la Princeton la Casa Albă Ruxandra a lucrat la Casa Albă, în cadrul biroului care se ocupă de știință și tehnologie. Ea a analizat acolo felul în care noile tehnologii pot influența societatea, mai ales oamenii și comunitățile vulnerabile. Ruxandra s-a implicat în discuțiile despre cum ar trebui folosită și controlată inteligența artificială, atrăgând atenția asupra unor probleme precum discriminarea creată de algoritmi și răspândirea dezinformării cu ajutorul AI. Într-o perioadă în care Statele Unite încercau să stabilească reguli pentru aceste tehnologii, tânăra a susținut că trebuie protejați și cei care au cele mai puține resurse pentru a face față schimbărilor. Pentru ea, tehnologia, drepturile oamenilor și deciziile politice sunt strâns legate și trebuie privite împreună. Harvard și Hawaii În paralel, a desfășurat cercetări privind discriminarea instituțională și prejudecățile sistemice în colaborare cu cadre didactice de la Harvard Law School, sub îndrumarea profesorului David A. Hoffman. Dar nu s-a oprit la cercetare. În vara anului 2025, a fondat Princeton Pono Pathways, un proiect educațional în Hawaii. Ideea era simplă doar în aparență: studenții care vin să ajute o comunitate trebuie, înainte de orice, să o înțeleagă. În Hawaii, studenții Princeton au avut ocazia să învețe direct de la liderii comunității native despre istoria anexării și despre lupta pentru protejarea pământurilor ancestrale. Pentru Ruxandra, aceasta este esența serviciului public: nu să vii cu soluții gata făcute, ci să asculți mai întâi oamenii cărora pretinzi că vrei să le fii de folos. „Ce pot face eu pentru alții?” Poate că cea mai importantă lecție pe care spune că a primit-o la Princeton nu este una despre carieră. Este una despre responsabilitate. „Princeton in the service of humanity” — motto-ul universității — i-a schimbat modul de a privi societatea. „Mai presus de toate, însă, Princeton m-a învățat să mă întreb constant: «Ce pot face eu pentru alții?»”, spune Ruxandra. Întrebarea a devenit firul roșu al parcursului ei. La VSSIA, consiliază tineri excepționali din România, inclusiv elevi care nu au acces la aceleași resurse ca cei proveniți din familii privilegiate. Nu le vorbește doar despre admiterea la universități competitive. Îi învață cum să găsească oportunități, cum să navigheze un sistem diferit și, mai ales, cum să transforme sprijinul primit într-un sprijin oferit mai departe. „Mi s-a spus că nu se poate” Povestea Ruxandrei este, în fond, despre diferența dintre două tipuri de medii. În România, spune ea, ideile neobișnuite pot fi întâmpinate cu scepticism. Un copil care își propune ceva diferit poate ajunge să fie privit diferit. În Statele Unite, experiența ei a fost cu totul alta. Când un coleg spune că are o idee nouă, povestește Ruxandra, reacția poate fi: „Ce tare! Te-ai apucat deja? Care este planul tău?” Pentru un tânăr aflat la început de drum, poate schimba însă complet traiectoria unei vieți. Pentru că există o diferență uriașă între a-i spune unui copil „nu se poate” și a-l întreba „cum putem face să se poată?”. Următoarea ușă Ruxandra a fost admisă la programe de masterat atât la Harvard Graduate School of Education, cât și la Harvard Divinity School. A primit o bursă parțială la HGSE și una integrală pentru școlarizare la HDS. A ales Harvard Divinity School pentru flexibilitatea interdisciplinară a programului, care îi permite să urmeze cursuri și la alte școli Harvard, inclusiv Law School și Business School. Deocamdată, însă, a decis să amâne masteratul. La cei 23 de ani, vrea mai întâi experiență profesională. Următoarea etapă o va duce la San Francisco, unde va lucra ca Account Executive la Alma, ajutând cercetători, ingineri, fondatori și alți profesioniști internaționali să navigheze soluțiile de imigrație necesare pentru a-și continua activitatea în Statele Unite. Ruxandra vrea să lase ușile deschise în urma ei, să știe să nu a trecut degeaba pe aici, să facă ceva înălțător și, în primul rând, să ajute. O tânără cu visuri mărețe, cu drag de implicare și empatie.