Ион Гика: дипломат, отстаивавший единство румын в европейских столицах

12 august 1816: S-a născut Ion Ghica, diplomatul care a susținut cauza unirii românilor în marile capitale ale Europei Astăzi, 12 august, se împlinesc 210 ani de la nașterea lui Ion Ghica, una dintre personalitățile politice, diplomatice și culturale importante ale României din secolul al XIX-lea. Descendent al unei familii cu legături domnești și urmaș al nu mai puțin de 11 domnitori moldoveni și valahi, Ion Ghica a traversat una dintre cele mai agitate perioade din istoria românilor, implicându-se în Revoluția de la 1848, în lupta pentru Unirea Principatelor și, mai târziu, în consolidarea poziției României pe plan diplomatic. Revoluționar, politician, profesor, diplomat și de mai multe ori prim-ministru, Ghica a fost unul dintre oamenii care au încercat să transforme idealurile generației pașoptiste în proiecte politice concrete. A susținut cauza românilor la Constantinopol, a avut o carieră spectaculoasă în Imperiul Otoman și a reprezentat România la Londra, însă contribuția sa este astăzi mai puțin cunoscută decât cea a altor contemporani ai săi. Ion Ghica, un descendent al familiilor domnești Ion Ghica s-a născut la București, la 12 august 1816, într-o familie aristocratică ale cărei origini se legau de numeroși domnitori ai Moldovei și Țării Românești. Statutul familiei i-a oferit acces la o educație aleasă, într-o perioadă în care societatea românească se afla între tradiția orientală moștenită de la epoca fanariotă și modelele occidentale care începeau să câștige tot mai mult teren. Primele sale studii au fost legate de Colegiul „Sfântul Sava”, una dintre instituțiile de învățământ care aveau să formeze o întreagă generație de intelectuali și oameni politici români. Aici a studiat, printre altele, franceza, aritmetica și materiile umaniste, iar rezultatele sale au fost remarcabile. La 28 august 1832, un certificat de studii consemna că Ion Ghica urmase cu multă silință cursurile de aritmetică și de științe umaniste, obținând primul loc. Ulterior, și-a continuat pregătirea în domeniul trigonometriei și topografiei practice, iar documentul care îi atesta aceste cunoștințe era semnat de Petrache Poenaru. La „Sfântul Sava”, Ghica i-a întâlnit pe unii dintre cei care aveau să devină figuri centrale ale generației pașoptiste, printre care Nicolae Bălcescu, dar și C. A. Rosetti și Grigore Alexandrescu. Legăturile formate în acei ani aveau să-i influențeze decisiv parcursul politic. După perioada de studii din țară, Ion Ghica a plecat la Paris, unde și-a continuat educația și a obținut bacalaureatul în litere și matematică, urmând apoi cursurile Școlii de Mine. În 1843, revenit în spațiul românesc, a devenit profesor de economie politică la Academia Mihăileană din Iași. Ion Ghica și Revoluția de la 1848 În anii care au precedat Revoluția de la 1848, Ion Ghica s-a apropiat tot mai mult de grupările care urmăreau modernizarea societății românești și emanciparea politică a Principatelor. A devenit membru al societății secrete „Frăția” și s-a implicat în activitatea publicistică a generației pașoptiste. A publicat și a editat revista „Propășirea”, una dintre publicațiile care promovau ideile de reformă și progres, până la suspendarea acesteia în octombrie 1844. Revoluția franceză din februarie 1848 a avut un efect puternic asupra tinerilor revoluționari români. Vestea că Ludovic-Filip fusese detronat și că în Franța fusese proclamată republica a alimentat speranța că momentul unei schimbări politice majore sosise și pentru Principate. În acest context, se formează comitetul revoluționar român, din care făceau parte Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu. Ghica susține programul revoluționar conceput de Bălcescu, program care va sta la baza Proclamației de la Islaz. Misiunea diplomatică de la Constantinopol Înainte ca revoluționarii să treacă la acțiune, ministrul francez de externe, Lamartine, le-a recomandat să încerce să obțină sprijin diplomatic la Constantinopol. Pentru această misiune delicată a fost ales Ion Ghica. La 17/27 mai 1848, acesta pleacă spre capitala Imperiului Otoman, având asupra sa o plenipotență semnată de membrii comitetului revoluționar. Câteva săptămâni mai târziu, Revoluția izbucnea la Islaz. După instalarea guvernului revoluționar, Ghica a redactat un amplu memoriu destinat Porții, în care explica motivele izbucnirii revoluției și prezenta principalele revendicări ale românilor. El denunța abuzurile administrației lui Gheorghe Bibescu, corupția, fiscalitatea excesivă, problemele sistemului judiciar și educațional, dar și cenzura severă. Pentru Ion Ghica, una dintre prioritățile revoluției era instaurarea unei administrații corecte și orientate către interesul public. În viziunea sa, românii aveau nevoie înainte de toate de un guvern cinstit și capabil să modernizeze societatea. Exilul și lupta pentru cauza românilor Revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost în cele din urmă înfrântă. La 12/25 septembrie, trupele otomane conduse de Fuad Pașa au intrat în București, iar guvernul revoluționar a fost înlăturat. Mai mulți dintre liderii revoluției au fost arestați și exilați. Ion Ghica nu a primit permisiunea de a se întoarce în țară și a rămas la Constantinopol, unde avea să continue să susțină cauza românilor. Pentru Ghica, exilul nu a însemnat renunțarea la idealurile pașoptiste. Din contră, activitatea diplomatică avea să devină principalul său instrument de promovare a intereselor românești. Aventura lui Ion Ghica în insula Samos Una dintre cele mai neobișnuite etape ale biografiei lui Ion Ghica a fost perioada în care a devenit guvernator al insulei Samos, în Marea Egee. În timpul Războiului Crimeii, Ghica a fost recomandat pentru această funcție de reprezentanții diplomatici ai Franței și Marii Britanii, precum și de Reșid Pașa. Misiunea sa era una dificilă: trebuia să combată pirateria care afecta navele britanice și franceze ce transportau provizii și muniții pentru armatele aliate. Deși inițial a privit cu rezerve propunerea, Ghica a acceptat postul, considerând că astfel putea contribui indirect la succesul aliaților și, implicit, la cauza Principatelor Române. Ceea ce trebuia să fie o misiune de numai câteva luni s-a transformat într-o ședere de aproximativ patru ani și jumătate. Ghica a reușit să reducă semnificativ activitatea piraților din arhipelag, iar rezultatele sale au fost apreciate de autoritățile otomane. La 18 februarie 1856, drept recompensă pentru activitatea desfășurată, sultanul i-a acordat titlul de bei de Samos, precum și privilegiul unei audiențe personale. Această experiență avea să reprezinte una dintre cele mai spectaculoase pagini ale carierei sale diplomatice și demonstrează că Ion Ghica nu a fost doar un politician român implicat în conflictele interne ale Principatelor, ci și un diplomat capabil să ocupe poziții importante într-un context internațional complicat. Revenirea în România și cariera politică După anii petrecuți în afara țării, Ion Ghica a revenit în România în 1859, într-un moment decisiv pentru istoria Principatelor. Unirea Moldovei cu Țara Românească și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza au creat cadrul politic pentru transformarea vechiului proiect unionist într-o realitate. La insistențele unor oameni politici importanți, printre care Mihail Kogălniceanu și Ion Ionescu de la Brad, Ghica a revenit în țară și a fost numit de Alexandru Ioan Cuza președinte al Consiliului de Miniștri în Moldova. Relația dintre Cuza și Ghica nu a fost însă una lipsită de tensiuni. În anii următori, Ion Ghica s-a implicat în politica românească și a ajuns să facă parte din „monstruoasa coaliție”, alături de C. A. Rosetti și Lascăr Catargiu, gruparea politică ce a contribuit la înlăturarea lui Cuza în 1866. Ghica avea să ocupe de trei ori funcția de prim-ministru al României. Activitatea sa politică nu a avut însă aceeași strălucire ca parcursul său diplomatic. Reprezentantul României la Londra Una dintre cele mai importante funcții ocupate de Ion Ghica a fost aceea de reprezentant diplomatic al României în Marea Britanie. Începând din 1881, a fost numit ministru al României la Londra, funcție pe care a deținut-o până în 1889. În această perioadă, experiența sa acumulată la Constantinopol și în relațiile internaționale i-a permis să reprezinte interesele României într-una dintre cele mai importante capitale politice ale Europei. Cariera sa diplomatică demonstrează că rolul lui Ion Ghica în istoria României nu poate fi redus la activitatea politică desfășurată în țară. El a fost unul dintre oamenii care au încercat să facă auzită vocea românilor în marile centre diplomatice europene, într-o perioadă în care viitorul Principatelor și apoi al României depindea în mare măsură de echilibrul dintre marile puteri. Ion Ghica, o personalitate importantă și astăzi prea puțin cunoscută Ion Ghica a aparținut unei generații care a schimbat radical destinul românilor. A fost contemporan și colaborator al unor personalități precum Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri și Ion C. Brătianu și a participat direct la evenimentele care au pregătit Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor și consolidarea statului român modern. Deși numele său nu se bucură astăzi de aceeași notorietate ca al altor oameni politici ai secolului al XIX-lea, activitatea lui Ion Ghica rămâne una impresionantă. A fost revoluționar, profesor, administrator, politician și diplomat, iar parcursul său l-a purtat de la București și Iași până la Paris, Constantinopol, Samos și Londra. Mai presus de toate, Ion Ghica a rămas fidel ideii de afirmare a intereselor românilor într-o Europă aflată în plină transformare. Prin activitatea sa diplomatică și politică, a contribuit la promovarea cauzei naționale într-o perioadă în care România își construia cu greu locul între statele Europei. Poate tocmai de aceea, la aniversarea nașterii sale, Ion Ghica merită redescoperit nu doar ca politician al secolului al XIX-lea, ci ca unul dintre diplomații care au contribuit la afirmarea României moderne pe scena internațională.