Французский критик и поэт Александре Гифен скоро представит в Румынии первую на румынском языке книгу своих эссе

Alexandre GEFEN (n. 1970) este unul dintre cei mai importanți critici și cercetători francezi ai literaturii contemporane. De numele lui se leagă upgrade-ul critic al studiilor literare franceze din ultimele două decenii – fie că vorbim despre literatură reparativă, literatură de intervenție, forme noi de literatură personală sau, mai ales în ultimii ani, literatură și inteligență artificială. Prezent adeseori în România – la București, Timișoara, Iași sau Brașov –, Alexandre Gefen își va vedea în curînd prima carte de critică tradusă în limba română: Ideea de literatură. De la arta pentru artă la scriiturile de intervenție, în curs de apariție la Editura Tracus Arte, în traducerea Despinei Jderu. Despre poetul Alexandre Gefen nu pot fi spuse multe. Poemele de față sînt traduse din placheta Piatră Frunză Daltă (La Rumeur libre, 2025) și ne spun că autorul lor practică poezia ca pe o terapie de limbaj prin care lumea se purifică. Ceea ce nu înseamnă că ea se reduce, ci că limba poetică este menținută în demnitatea ei diferențiatoare, utopică și subtilă. Gefen este un poet căruia i-am spus „modernist“ – abstras, elementar și elemental –, care își ferește versurile de absorbția într-un discurs-manifest revendicativ. Poetica lui este sintactică și tabulară, mereu în rezervă și adepta principiului „semnificantului flotant“ – fără sens definitiv, fără fundă sau nod la fir. Spațiul acestor poeme topologice nu interzice pășitul – ca să fiu exact, îl descurajează. (A.M.) 11 poeme de Alexandre Gefen Floare-marmură Îmbrățișare interiorizată. Stăpînire intranzitivă Mîngîi piatra. Îți iese sînge din mînă Împarți urmele răsuflărilor – cioburi Aproape goliciune A marmurei. A unei flori Printre sunetele continue, vocile, numele noastre. Neasemuite. Tumult. Imediatețe acută. Pentru gîngăvelile noastre, Separare, daltă – verticală Faci primul pas. Cezura. Venă albastră. Corp la corp, traseu-lume Te urmez Aici dăruit unui aici Te înving, mă înving Prindere, încorporată, reîntregită. Traversezi, ne topești. Un sertar Un sertar – pîndești, te ascunzi Unde să poți desena, da, în cuvinte, da, constelațiile. Întuneric Să te trezești ca primii oameni primele cîntece memoria Un adăpost unde voci, unde cîntece Perle, pensulă, moaște, pietre – această oglindă Cadourile, torțele, un refugiu, o comoară, Iată-ne – lumea se deschide, vino, nu mai există afară. Afară, fără În așteptarea culorilor care șuieră pe pereți Străzi prăbușite, labirint al suprafeței. Toate trupurile căzute devin unul. Fără susținere Drum adevărat, redus, conștient, În afară de mîna mea. Nesomn Incredibilă noapte Scandalurile, deposedarea, de ce-ul care mă deturnează și mă leagă De centrul imobil, unde inima sfîșiată etc. Virajul Incidentă A vocii tale Înainte ca toate firele să se întindă Viraj precis care face ca Următoarea hartă, harta hărților, Aproape răsăritul Să fie inutil. An Passau An Passau, așa cum se spune an die Musik La confluența celor trei fluvii, perpendicular pe amintirile pe care le-am putea fabrica An Passau, piatră împodobită cu un strat subțire de gheață Marea orgă mută de care nu-mi place Mîna ta zîmbitoare – ca să pot urca panta și să mă încrucișez cu cele trei mari șuvoaie Ale celui care nu va mai fi An Passau. Singurătate Singurătate animalică Insesizabilă și obișnuită, Credință despicată în două speranțe Ale unei prezențe. Căci mai sus, în hărți, aici, traversezi Magnetizată de o fisură. Te adresezi Așa cum se cuvine mării Zămislite. Configurația soarelui Configurația prezentului, accident luminos În penumbră – transparența Între noi izvorul Veghează, ca un soare în soare, la renașterea florilor. Micuța regină Coroana prea galbenă, Micuță regină blestemată, Pe care o porți în echilibru. Tunelul de flori din San Francisco Te apără, te apără și pe tine, pieptănătorule de comete Du-te, iluzia ne înconjoară În echilibru Du-te, înger, îngerul meu, uitat de categoriile noastre Aurora galbenă călare pe bicicletă Salvia galben-cenușie ca o stradă prăfuită Du-te Printre marii monștri agitați De nevoia de a fi ei înșiși De a săpa pe fiecare stradă Nu vei muri Prea repede. Și rechini Pacificul indigo Sequoia și palmieri sclavi Orizontul orizont lui însuși și murmur al lui Granit și spumă Ceață, zăpadă și rechini Nisip vulnerabil rămas După o mișcare a pensulei. Compania căluților de mare Scîntei acvatice Cu aricii mei de mare alături Compania căluților de mare. Am cerut valurilor Circuitele ultramarine De la viața ta înspre a mea O întorsătură bruscă a destinului Cerneala violetă a vrăjitorilor Sau virtutea așteptării Melodii improvizate Într-o tăcere compusă ca o fugă Unde totul există unificat. Traducere și prezentare de Alexandru MATEI